Tratament? Credinta? Nestiinta

Se pare ca suntem tot mai bolnavi pentru ca nu stim ce trebuie sa facem. Pentru acest trup exista un manual de utilizare pe care l-am pierdut, iar tratamentul o fi mai simplu decat ne imaginam?

Cat de mult cunoastem, oare, lumea in care traim? Probabil, de loc! Mi s-a trimis ieri acest articol pe e-mail si am considerat ca trebuie sa observam, pe noi, ce se intampla.

Cert e ca tu ai pirdut de mult manualul de utilizare al creierului daca o sa imi spui ca ceea ce urmeaza sa citesc e demn de cea mai mica incredere. Drept ca nu cunoastem mai deloc lumea in care traim, fiidca e mai bine de 70% sub ape. Dar tu nu recunosti nici adevarul de gogomaniadebitata de unii.

Citește în continuare „Tratament? Credinta? Nestiinta”

Anunțuri

Incotro dragilor !!!

Pentru al doilea an consecutiv, rezultatele inregistrate la examenul de Bacalaureat au fost nu dezastruoase, ci de-a dreptul catastrofale. Mii de absolventi respinsi, obligati sa sustina examenul inca odata, sute de note de 1, de 2 sau 3, licee cu promovabilitate zero la suta sau cu un grad de reusita extrem de scazut, tot felul de ineptii scrise pe lucrarile predate de elevi, dar si absenteismul inregistrat la acest test de final de liceu, toate acestea fac parte din tabloul sumbru inregistrat si in aceasta vara la examenul de maturitate. O generatie practic decimata, debusolata, dezamagita de propriile nereusite urmeaza sa ingroase, in buna parte, din pacate, randurile somerilor din tara ori a persoanelor fara ocupatie.

Pentru al douăzecilea an consecutiv vedem la TV imagini cu elevi care, în loc de manualul la care dau examen, au in fata o carte cu stupidele rugăciuni. Pentru al douazecilea an vedem copii plângându-se ca nu i-a ajutat Dumnezeu sa ia bacul, desi au platit slujbe fel de fel. Oare de ce ne mai miram ca notele au fost asa cum au fost când in loc de chimie elevul citea crezul, in loc de biologie, acatiste? Aveti in fata ceea ce ati creat: o generatie total ametita, gata sa fie condusa si manipulata, o generatie dezamagita in mod repetat de lipsa raspunsurilor la rugaciunile lor,  gata sa plece capul sub sutana popii, gandind ca nu au fost ajutati pentru ca nu au fost destul de credinciosi.

Cine este vinovat pentru aceasta situatie imi este greu sa spun. Am auzit ca unii ii acuza pe politicieni pentru ca ar fi politizat sistemul educational si pe ministrii de resort care s-au perindat la conducerea ministerului, altii spun ca de vina ar fi profesorii care ar prefera sa dea meditatii in particular, in detrimentul explicatiilor din timpul orelor de la scoala, iar o alta categorie ii acuza pe elevi si pe parinti.

De vina suntem toti. Noi, ca v-am permis prea multe, politicienii, ca in locul orei de „X” materie au ales sa faca loc inutilei voastre ore de religie, ministrii ca v-au suflat in cur, pentru voturi, parintii si copii, ca au avut prea multa incredere in puterea sarlatanilor numiti preoti, care pentru slujbe inutile au incasat bani buni.

Ca de obicei, cred ca este un pic din fiecare dar ceea ce este clar e ca proverbul „Ai carte, ai parte” pare sa fi ajuns desuet in zilele noastre. ”De ce sa ai parte doar daca ai carte? Poate asta era inainte, acum in niciun caz nu mai e valabil”, spunea senin un tanar care tocmai aflase ca nu luase examenul pe care il sustinuse a doua oara.
Si poate, intr-un fel, avea dreptate. Am vazut in imaginile transmise pe televiziuni, multi elevi care nu pareau deloc afectati de faptul ca nu promovasera examenul, ba erau chiar veseli si faceau glume. De ce sa se chinuie cu scoala, cand in prezent poti sa faci cateva invarteli, smecherii si scoti o „caruta de bani” daca esti „baiat destept”. La ce bun sa te straduiesti sa iei un examen, sa faci o facultate, sa ai o meserie din care sa traiesti, cand le poti cere bani parintilor, care nu-si lasa „odrasla” sa fie mai prejos decat altii. Da, din nefericire este o mentalitate care prinde tot mai mult la adolescenti si tineri, avand din plin modele in acest sens in viata cotidiana.

Corect, avea enorm de multa dreptate. Cand vezi ca poti da dreptul sa ajungi popa, fara ca macar sa fi trecut de admiterea la Facultatea de Teologie, sa ajungi un popa care sa ia banul de pe viu si de pe mort, de ce sa te mai chinui sa inveti. Cand vezi politicieni ajunsi in scaune moi prin votul prostimii indrumate din strana, amvon, etc, politicieni care habar nu au cum e sa traiesti cu un salariu minim pe economie in Romania, de ce sa te mai tampesti recitand Luceafarul pe de rost, sau memorand formule de carbohidrati fara capat?

Ca doar ce se promoveaza cu insistenta in ultimii ani pe toate canalele media decat arivismul, parvenitismul, smecheria, incultura, snobismul, mediocritatea. Avem pitipoance care se imbraca numai de la magazine de fite si ne invata si pe noi, cu un aer semidoct, cum ar trebui sa aratam cand iesim din casa, avem manelisti care arunca cu bani la paranghelii si locuiesc in palate care sfideaza bunul simt, avem baieti smecheri care se plimba cu masini de lux si dau muzica din boxe la tot cartierul, avem fotbalisti care faulteaza frecvent limba romana dar isi negociaza salarii de mii de euro, avem manechine si fotomodele.

Si aici corect. Uiti insa si cealalta parte a promovarii de la tv: aceea a prostiilor esoterice, a vanatorilor de fantome si a slujbelor de eliberare a fantomelor transmise in direct. Aceea a preotilor care tin predici despre smerenie pe la tv citind de pe un I-Pad II, aceea a stirilor despre satanisti care au dat unui „sarac de parinte” in cap, desi ala era el mai sarac cu duhul decat popa, bolnav fiind. Uiti, constant, ca vedem emisiuni in prime-time in care preoti cu jumatate de creier vin si isi expun parerea despre nevoile medicale ale oamenilor, despre legislatia prea putin crestina a Romaniei, despre absolut orice, cu un aer de experti in domeniu.

Nu mai avem oameni de cultura, nu mai avem artisti, nu mai avem medici profesionisti, dascali cu dragoste pentru meserie, nu mai avem ingineri specialisti, nu prea mai avem nimic din ceea ce ar insemna elita unei societati, cartea ei de vizita.

Nu-i mai avem. Dar avem peste tot senili care ne vorbesc despre chinurile iadului, gen Cleopa, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, creditati cu puteri supranaturale, care au fost mereu gata sa vina sa infiereze societatea in care traim pentru simplul fapt ca au ramas cu jumatate din fani, ca Bis. Ortodoxa are din ce in ce mai multi dusmani, meritati as putea spune. Oameni care, fara a avea nici cel mai mic studiu, au venit si au facut afirmatii despre cum ar trebui condusa tara, despre cum ar trebui executati homosexualii, despre cum trebuie interzis avortul indiferent de situatie, chiar daca femeia insarcinata risca sa moara pe masa de nastere. Astia ne reprezinta. Nu artistii, scriitorii, inginerii…Pe astia ni-i meritam.

Si chiar daca ii avem, de ce sa fie promovati, ce au ei bani de oferit ca sa apara in prime-time? Pe cine intereseaza prezenta lor, daca subcultura sau incultura se vinde foarte bine si prinde la public, daca manelele se asculta de 60 la suta din populatie, daca romanul vine acasa si se aseaza cu o bere in fata televizorului sa vada un meci de fotbal si injura echipa adversa de mama-focului.

Exact, pe cine. Dar … cine a condus la incultura ? Cine spune ca nu e bine a se citi si alta carte in afara de Biblie, ca restul sunt numai desertaciuni si ca tre sa ne gandim la viata de apoi? Cine imi apare la Tv spunandu-mi ca stiinta nu detine toate raspunsurile dar religia Da? Eu … ??? Nu, tot voi ati incurajat subcultura, tot voi ati incurajat maneaua, ca in ea se canta despre Dumnezeu, ala care ajuta, tot voi v-ati dat ca exemplu dansand pe manele pana v-au apucat damblalele. Tot preotii vostri au aratat ca e ok sa iti scuipi dusmanul intre ochi !!!

Avem din plin in societatea noastra sentimente de rautate, violenta, agresivitate, discriminare, ura, razbunare, invidie, pornografie si nu mai avem dragoste, intelegere, milostenie, curaj, bunatate, compasiune, mila, spiritualitate.

Avem rautatea data de politicienii care s-au folosit de Biserica sa ajunga acolo unde sunt pentru a saraci populatia dupa aia. Avem violenta grupurilor fanatice, incurajata de insusi patriarhul Bisericii. Avem discriminarea aplicata de oamenii care se cred „Ai domnului” impotriva celor care indraznesc sa declare ca nu cred in Dumnezeul vostru. Avem ura crestinilor ortodocsi impotriva tuturor celor ce sunt de alta religie, sau fara religie. Avem inclusiv pornografia unor preoti aparuta mai recent, de cand cu telefoanele dotate cu camera foto/video. Nu mai poti fi milos cand vezi popa in Mertzan. Nu mai poti iubi si intelege omul de langa tine cand il vezi ca te scuipa ca nu ii respecti zeul. Nu mai ai curajul sa fii bun cei din jurul tau cand toti te privesc ca pe un demon din basmele medievale eliberat, pe pamant.

Si inchei la fel cum am facut-o intr-un alt material: daca nu ne desteptam, daca nu vom inlatura acest rau, am putea ajunge prima natiune care dispare nu in urma unui razboi, ci inecata in propria mizerie si mocirla morala.

Si ce presupune la tine a te destepta? A inlatura tot ceea ce e laic, stiintific, secular, in favoare teocratiei pur medievale? A da deoparte toate valorile morale sanatoase sau mai putin sanatoase ale civilizatiilor occidentale pentru a instaura un set de valori importate din pesterile Israelului Epocii Bronzului. Asta e desteptarea voastra ? Nu !!! Categoric NU !!! Asta e mocirla in care ne afundati, pe noi, cei care mai avem inca destul creier sa vedem ce e bun si ce nu.

 Articolul original a fost publicat de Adi Ionescu pe CrestinOrtodox.ro

Sacroterapia

Terapia prin post şi rugăciune, perioadă de curăţenie trupească şi sufletească, este o veche metodă de vindecare, redescoperită şi de medicina modernă

Da … sigur … Si marmota ce facea ? Hai sa fim seriosi mai taticule. De aia injura doctorii bolnavii care au nevoie de alimentatie si totusi se incapataneaza sa posteasca.

Rugăciunile, gîndurile bune şi comportamentul exemplar acţionează ca un medic cu putere de tămăduire miraculoasă. Practic, prin acest mod de viaţă, parcurgem principiile a ceea ce se numeşte sacroterapie, metodă despre care se spune că poate învinge orice suferinţă fizică şi morală. Postul nu e doar un canon bisericesc, ci şi una dintre cele mai spectaculoase cure de sănătate.

Waw … Io am ramas sfara cuvinte. Inteleg ca mai faci si cate o cura de vegetale din cand in cand, dar de aici si pana la a proclama ca postul vindeca … Nu e cam mult ?

Postul creştinesc e practicat de români de mii de ani.

Sa mori tu … de mii de ani ? Pana pe la 700 d. Hr. Nici macar nu se vorbea de post. Iar pana pe la 1850 d. Hr. Oamenii de rand nici macar nu stiau care e treaba cu slujba de la biserica, ca era facuta in slavona.

Pentru o bună detoxifiere, sînt recomandate lichidele în timpul postirii, cîte 1,5-2 litri pe zi, mai ales sucuri naturale şi ceaiuri.

Asa si … in mod normal … cat tre sa beau ? Nu cam tot atat ? Io parca asa stiu de la doctorul meu.

Postirea pune în repaus întregul tub digestiv, elimină reziduurile mai rapid şi mai eficient decît dieta pe bază de crudităţi. Zeci de studii privind privarea de hrană pe perioade mai scurte sau mai lungi au arătat că postul poate aduce reale beneficii stării de sănătate.

Bun … Hai sa deschidem manualul de biologie si sa comparam lungimea tubului digestiv de la ierbivore si de la omnivore. Sa vedem cat zaboveste haleala in burta oii si cat in a omului normal. Si cica se elimina mai repede !! Pe dumnezeul meu, Megabitul, mai bine zaboveai tu mai putin in burta maica-tii, asa numai vreo 2-3 saptamani.

Cat despre studiile alea … Ia, da-i cu linkul, da-i cu informatia bruta. Sa te credem si noi, nu asa pe cuvant.

Afecţiunile cronice ca reumatismul, guta, artroza, dar şi alergiile, migrenele pot fi ameliorate, la fel ca şi tulburările digestive sau durerile de spate. Rolul terapeutic are un efect atît de puternic asupra metabolismului, încît unii medici îl considera ca un fel de „operaţie fără bisturiu“. Postirea ajută şi în cazul hipertensiunii şi a circulaţiei periferice deficitare. Postul reglează somnul, fiind de folos celor ce suferă de insomnii. Este cea mai eficientă metodă de purificare a sîngelui, revigorare a organelor şi a tuturor ţesuturilor din organism. Statisticile arată că persoanele care se roagă în mod regulat sînt mai sănătoase decît ateii. Postul, ca alimentaţie echilibrată, dar şi gîndire pozitivă, sentimente luminoase, trăire generală în armonie, toleranţă şi înţelegere, este un beneficiu imens pentru viaţă. Limpezeşte conştiinţa şi, deşi pare un chin în primele zile, aduce ulterior o uşurare fizică şi sufletească. Funcţionăm mai eficient, gîndim mai limpede, iar unele boli încep să intre în remisie. Postul e însoţit de rugăciune, fiind prilej de curăţire a minţii şi sufletului şi de înălţare spirituală. Astfel, omul se va cunoaşte mai bine şi poate vedea cauzele îmbolnăvirii, va avea curaj în faţa bolii.

 

Voi mai aveti curajul sa cititi tot articolul ? Daca da … Asta e sursa de la care l-am luat: Monitorul Expres =>  Sacroterapia. Io deja nu mai am curaj sa ma uit mai departe. Prea multe aberatii.

Atei la biserică

images

Exista un lucru legat de nunti care este de natura sa ma nedumereasca. M-am gandit la asta, reactualizandu-mi intrebarile, pentru ca urmeaza sa particip la o asa-zisa „nunta de atei”.

Ce inseamna concret asta? Inseamna ca nu va exista o ceremonie religioasa, nu se va merge la biserica, iar singurele juraminte rostite vor fi cele compuse de cei doi miri, in concordanta cu propria lor viziune asupra casatoriei. Stiu ca nu a fost tocmai usor de organizat o astfel de nunta, mirii au avut de luptat cu reticenta parintilor si a rudelor. Ca mai mereu cand apare ceva impotriva curentului, drumul nu e fara obstacole. Insa nu despre asta vreau sa va vorbesc.

Daca stau sa ma gandesc cunosc mai multe persoane pe care gandul unei divinitati atotputernice, care promite viata vesnica dupa faptele de aici, le face sa zambeasca ironic. Cu toate acestea, aceleasi persoane au spus „da” in fata unui altar si au promis sa se inmulteasca precum Rahela. Nasii le-au tinut lumanarile, iar mai tarziu copiii lor au scufundati de trei ori in cristelnita, primind intrarea in randul unei comunitati careia parintii ii neaga ratiunea de a fi. Paradoxal, nu? Daca au avut un deces in familie, au organizat si pomeni, parastase si toate cele necesare unei sederi confortabile a decedatului pe lumea cealalta. Altfel, cand iesim la o bere si cand plecam in vacanta, deplangem impreuna ignoranta multora din membrii bisericii, iar ei devin cele mai rationale persoane, adepti ai evolutionismului si inchinandu-se mai degraba oamenilor de stiinta decat zeilor din ceruri, manifestandu-si dezaprobarea fata de un intreg set de credinte si ritualuri, traditii si superstitii de a caror raspandire nu de putine ori, chiar preotii sunt cei responsabili.

Cu toate acestea, asa-zisele momente cruciale ale existentei lor i-au prins in fata unui altar, in compania unei sutane si sub umbra crucii. Asadar, mi se pare legitima intrebarea mea: ce cautati in Biserica, de ce apelati la serviciile ei si ale slujitorilor ei daca scopul vostru nu este unul pur turistic si nu sunteti acolo pentru a afla mai multe despre tehnicile picturii murale?

Cel mai des e vorba de menajarea parintilor. Cum majoritatea celor apropiati sunt – cel putin la nivel declarativ – credinciosi, tanarul cuplu alege sa le protejeze acestor viziunea idilica asupra lumii. Cei doi isi ascund uneori propriile credinte, alteori le afirma, insa le minimalizeaza importanta, neactionand in conformitate cu ele ceea ce-i face pe cei varstnici si traditionalisti sa creada ca e vorba doar de o fronda a tineretii, de un capriciu care va trece cu siguranta.

Destul de curios, de foarte multe ori, familia insasi tine mai mult la niste forme decat la fond in sine. De pilda, este foarte posibil ca mama unei mirese sa fie mai scandalizata de faptul ca fiica ei refuza valul – in urma unui capriciu al modei (nu-i place cum ii sta, considera ca aerul lui vetust nu se asorteaza cu rochia mult prea avangardista, il considera greoi si incomodant etc) decat de, sa zicem, avortul pe care l-a facut anul trecut. In ochii bisericii, conteaza mai mult o carpa decat ceea ce preotii ei numesc „uciderea de prunci”? De asemenea, se prea poate ca soacra sa fie mai speriata de gura lumii decat de lipsa de credinta a fiului care refuza binecuvantarea unui preot.

Asadar, slabiciunea exista in ambele tabere, in barcile ambelor generatii exista un motor care merge in gol. Mirii care, desi adulti, nu au puterea de a-si impune propria viziune asupra ceremoniei pe care o doresc, ceremonie care trebuie sa oglindeasca modul lor de gandire, modul lor de a concepe viata, iar parintii, pe de alta parte, care sunt dispusi sa treaca cu vederea cu dezarmanta usurinta anumite derapaje de fond, nu insa si pe cele de forma. „Atei, atei, dar ce-i costa sa faca nunta la biserica?”.

Ateismul, cel putin la noi, prinde radacini de cele mai multe ori in adolescenta, in urma unor lecturi si informatii, care arunca samanta indoielii in mintea tanarului. Sunt rarissime cazurile in societatea noastra, spre deosebire de tarile nordice, de exemplu, cand un copil este educat in acest spirit de parintii lui. La noi, in majoritatea cazurilor, copiii invata de la bunici sa-si spuna rugaciunile si sunt domesticiti intru frica lui Doamne-Doamne. Asa stand lucrurile, cei care se declara atei in mod deschis si argumentat sunt priviti ca ciudatenii sau, mai rau, ca exponentii unei existente amorale, decadente. Mai conteaza faptul ca in tarile nordice, unde exista cel mai mare numar de persoane care se declara ca atee sau agnostice, rata infractionalitatii este la cele mai mici cote din lume? Ceea ce dovedeste, statistic, ca persoanele religioase nu sunt neaparat si morale.

Daca ati fi atei, cum ati proceda? Ce ar mai insemna pentru voi o ceremonie religioasa? Cum v-ati motiva fata de voi insiva aceasta optiune?

Și tinerii se tâmpesc ??

Hai sa va povestesc ce mi s-a intamplat dupa ce am venit de la tratament din Italia. Cam la 4-5 zile.

 Nu am de lucru si ma duc in vizita la o rubedenie care nu are mai mult de 35 de ani. O verisoara de-a nevesti-mi. Ma intreaba femeia ce am facut, cum m-am simtit, ce am vazut pe acolo si toate altele si la urma se gandeste sa ma intrebe despre rezultatul tratamentului,  daca ma simt mai bine si altele.

Zic … mai nu vezi, adica am plecat din tara intre carje si vin fugind. Nu ti se pare nimic schimbat? La ce mai intrebi?

 Si vine replica: „Ei vezi, ar trebui sa ii multumesti lui D-zeu pt sansa de a te trata in strainatate, ca nu multi o au. Ar trebui sa te duci la biserica si sa dai un acatist la popa ca a facut Domnul minunea si ai reusit sa mergi din nou!!”

 Whaaaaaaaaat !!

 Mai femeie … nu m-a tratat nici un D-zeu, ci doctorii, si daca trebuie sa multumesc cuiva, pai atunci ii multumesc mamei mele care a facut posibila aceasta interventie si tuturor celor care m-au sustinut, pe diferite planuri, acolo. In nici un caz unei himere.

 Adica nu exista D-zeu si aici, dupa logica voastra. Ca tratamentul de acolo se gaseste in Romania la preturi mult mai mici.

 Cat despre faptul ca merg din nou, asta se datoreaza medicamentelor. Iar acele medicamente sunt o solutie temporara, dat fiind paftul ca au niste efecte secundare deloc de neglijat. Doar sunt citostatice. Eu mi-am asumat riscul de a suferi alte efecte din dorinta de a mai putea merge macar o perioada.

 S-a umplut lumea de idioti, fratilor!! Da` s-au prostit si astia tineri ??

tumblr_inline_mqrpif9XEk1qz4rgp

Discutie Popa – Reporter

Discutia dintre un reporter si un preot. Comentariile apartin unui spectator.

“R: Cum trebuie facuta rugaciunea ca sa fie primita?”

“P: Rugaciunea trebuie facuta cu umilinta, cu zdrobire, cu launtrica incredintare de slabiciunea si nevrednicia noastra.”

Aceeasi vesnica problema privinid indrederea de sine si respectful pentru propria persoana. Era o data o reclama in care replica unui personaj suna cam asa: “Roakere, Partidul te vrea tuns !” Eu as spune, legat de problema de mai su: “Crestine, biserica te vrea in genunchi, cu tendinte spre depresie nervoasa!”

“R: Este vreun loc horatat pentru rugaciune?”

“P: Locul harazit numai rugaciunii este biserica, loc sfintit, unde tot ce ne inconjoara ne indeamna la uitarea grijilor zilnice si la evlavie, are mai multa putere.”

Bun, de acord. In inchipuirea lui crede ca e mai bines a te rogi in biserica. Pai daca tot God(zilla) e omniprezent ce rol mai are biserica. El te aude si daca te rogi de pe buda. Nu tre sa te duci sa iti platesti intrarea in biserica cu acatiste si alte asemenea.

Si ce ne facem ci popii care dau la buci in altar. Sau are mai multa putere de convingere barbosul in biserica iar organul e mai puternic in prezenta Domnului. Daparca era loc numai de dat cu capun podele, scuze, metanii se cheama.

Si in bisericile cu acoperis de aur banuiesc ca vine Jesus personal sa semneze condica de rugaciuni.

La multe metanii !!!

tumblr_n8gwbyoUSD1si6vd0o1_500

Biserica in spitale….

După cum le-am mai spus unora, sufăr de o boala incurabilă, care nu te omoară dar îți face supraviețuirea un calvar,un chin, din care singura ieșire e sinuciderea.

Zilele astea m-am internat în spital, că nu mai puteam de durere și am decis să cer ajutorul medicilor de acolo, să mă mai scape de ea măcar pentru o perioadă scurtă de timp. În seara asta când dormeam mai bine, ușa de la salon se deschide și un tip în sutană intra și îmi spune ca la 7:30, adică la ora la care eu scriu acest post de la mine din birou,  se oficiază slujba în capela spitalului. Oamenii ăștia au asa o foame de mare încât nici măcar pe patul de spital nu te mai lasă sa te odihnești. Bine înțeles ca l-am dat afara nu tocmai politicos, dar stau și ma întreb câți idioți chiar trăiesc cu speranța ca ceea ce îndrugă ei acolo în fum de tămâie și lumânări poate sa le aducă vindecare.  Eu sunt internat într-un spital de boli reumatismale, jumătate din bolnavi abia se țin pe picioare, iar ei vin și îți spun sa vii la slujba … FUCK, chiar nu mai gândesc ??

Și dacă sesizați greșeli de exprimare, scuze dar sunt cam tranchilizat și nu prea mai gândesc bine. Am plecat înapoi la spital.

Biserica, Farmacie sau policlinică cu plată

Mergeam zilele trecute pe stradă și în paralel cu mine mai circula un cuplu de bătrâni. Fiindcă sunt destul de bolnav am o viteza de deplasare egala cu a unui om de vreo 65 de ani așa că, fără să vreau, am auzit ceea ce discutau.

Era vorba de nu știu care ruda a lor care suferea de o boală urâtă, iar medicii nu reușeau sa o trateze. Partea frumoasa a fost când băbuța a devenit foarte nervoasă ca soțul ăleia nu o ascultă și nu se duce la preot să îi citească nush care cetanie de soi, că aia o să o vindece sigur, ca sigur i-au făcut vecinele farmece, ca e frumoasa și alea îs geloase. “Că eu i-am spus de zeci de ori să se ducă la părintele Ioan să îi citească, să îi dezlege făcăturile”

PLLWhat

Acu stau și ma întreb de ce omu` ala nu le dă o dată satisfacție, să se ducă la popa să îi citească lu` nevasta și după aia, când nu o să se întâmple nimic, sa îl ia pe popa de guler și să o pună pe baba sa îl pupe undeva, mai jos de șale, unde e carne mai moale.

Și tot asa stau și mă întreb cum pot 50 % dintre românii noștri să mai pună botu` la chestii de genul asta, cu cetitul la popă, când știu și ei dinainte că nu o să le ajute la nimic. Se duc ca oile sub patrafirul ăluia, care le recită 2 pagini dintr-o carte iar la urmă le spun că Doamne, Doamne va avea grijă de ei. Grija să dea coltu` mai repede poate !! Că și la popă îi trebe bani și cum altfel dacă nu din înmormântări, ca din botezuri nu prea mai ies acu, că există contraceptive.

Românilor … Treziți-vă … Biserica nu e nici policlinică cu plată, nici farmacie !!!!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: