Mi se puse pata pe o treabă. După cum, poate, bine știți, eu nu prea am toată țigla pe casă. Așa. Cam la un sfert, e cam uzată și riscă să vă cadă în cap în cel mai neprielnic moment!!
Eee, numai că și la mine se mai întâmplă să se prindă lumea că treaba e serioasă, și atunci ajung să semneze la balamuc că sunt de acord cu o internare nevoluntară. Așa, o nimica toată! Mai știți bancul ăla cu psihologul care își sfătuiește pacientul să scrie o scrisoare unei persoane care l-a supărat și să îi dea foc? Răspunsul pacientului e genial: și cu scrisoarea ce fac? Eiii, persoana aia e destinatatul scrisorii.
No, trecând peste faptul că am prostit doi psihiatri, la final, că-s bun de lăsat liber pe stradă, (Domn Conferențiar…sorry 🙂 ) cu ceva vreme înainte ca asta să se întâmple, o doamnă asistent universitar (sau domnișoară?) m-a rugat să particip la două sesiuni practice, cu 4 grupe de studenți de anul I, și să le explic celor din sală cum vede pacientul relația doctor – pacientși să le ofer câteva sfaturi privind lucruri care ar trebui evitate sau care pot să le ușureze munca. E mișto să fii cobai 🙂
Și uite așa s-a născut articolul ăsta. În care am să încerc să sintetizez câteva din sfaturile oferite studenților în cele două ore de lucrări practice (grupele erau comasate câte două). O să încerc să le punctez pe cele pe care eu le consider mai importante!
Relaționarea socială în afara cabinetului
O chestiune care trebuie complet și absolut prohibită. Mai ales dacă ai norocul, psihiatru fiind, să ai un pacient sociopat – ca mandea – pentru că riscurile sunt dincolo de orice bănuială! Comportamentul vostru social din afara cabinetului de psihiatrie le va oferi materiale de șantaj emoțional iar randamentul sedințelor va fi complet și iremediabil comppromis!
Terenul de abordare
Mai ales atunci când vorbim de pacienți recalcitranți sau noi, terenul pe care îi abordați trebuie să fie unul comfortabil pacientului și nu medicului. Nu, în cabinet nu veți obține răspunsurile mulțumitoare! Pentru că este un mediu în care pacientul, nefiind distras, va controla mult mai ușor răspunsurile.
Dacă, însă, îl abordezi la sala de mese, când desenează sau citește ceva, șansele ca voi, ca terapeuți să obțineți răspunsurile sincere cresc considerabil. Atenție însă la tipul de activitate! Dacă este una care oferă spațiu atenției de care dispune pacientul, aveți toate șansele să fie o discuție de succes. Dacă, însă, discutăm de o activitate care îi solicită atenția la nivel maxim, cum e scrisul, aveți toate șansele ca discuția să fie de fapt un mare monolog ignorat de pacient.
Câștigarea încrederii pacientului
Un procedeu al naibii de ușor dacă ai destul teatru în tine încât să te prefaci interesat de durerile lui. Atenție mare însă, la tipul de pacient. Un pacient cu discernământ poate fi mult mai ușor câștigat dacă i se încurajează visele! Mai ales cele considerate de pacient ca fiind tangibile!
Dar pentru asta e nevoie să îi respectați intimitatea. Nu doar ca spațiu, ca așezare a scaunelor, ci și ca întrebări și amănunte. Lăsații să creadă că vin de la ei, din proprie inițiativă! E mult mai de efect.
Pentru viitorii medici de familie
Un medic bun nu este cel care stă să asculte toate prostiile pacienților. Și nici cel care le prescrie pacienților ceea ce vor ei, că așa consideră ei că trebuie tratați!
Un medic bun este cel care, după stabilirea diagnosticului, sau după luarea lui la cunoștință de la un medic specialist, îi recomandă pacientului combinația medicamentoasă pe care el o consideră cea mai eficientă. Și da, veți pierde pacienți poate, de multe ori. Dar vor pleca tâmpiții și proștii! Așa că pierderea e un fel de binecuvântare deghizată!
Relaționarea cu cei ca mine a.k.a. „dilii”
Dacă mă prind că umbli cu vrăjeală cu mine, ai belit-o. Pentru că nu voi mai avea decât desconsiderație pentru tine. Da, e un dubu standard aici. Dar eu stabilesc condițiile așa că…suck it up! Fii direct, scurt, la obiect. Nu am timp de abureli sentimentale dacă nu ești iubita mea! Pentru ea fac efortul ăsta. Nu zic că îmi și reușește 🙂
Îmi spui scurt ce vrei de la mine, ce anume te interesează să afli, și eu îți voi spune la fel de deschis raspunsul sau dacă nu vreau să discut problema. Și să știți că, până la un nivel, suntem foarte deschiși! Pentrucă tot ce e nou ne fascinează iar doctorul și discuția respectivă sunt ceva nou 🙂
Și cam astea au fost cele mai importante subiecte abordate în cele două ore de sedințe. La final am fost rugat să le dau un sfat despre modul în care să își privească meseria. I-am rugat să vadă partea umană, aceea a ajutorului oferit și să lase pe planul doi partea materială. Să se gândească salvând viața unei mame azi, că au salvat viitorul unui copil peste 15 – 20 de ani!
Blogu` lui Leviatan 