În jurul nostru se scrie istorie iar noi încă mai pierdem vremea căutând soluții originale la probleme existențiale. Îmi amintesc de un interviu luat unui demonstrant, pe stradă, imediat după ceea ce numim Revoluția din Decembrie, în care omul spunea că nu vrea nici cu rușii, nici cu americanii, că vrea o democrație a noastră, românească. Și așa s-a făcut.
Trăim în propria noastră bulă temporală, un balon de săpun întărit cu cimentul construcțiilor ceaușiste, unde totul are o soluție „mai originală” decât a altora. În spațiu carpato – danubiano – pontic parcă rupt de realitățile lumii înconjurătoare. Lumea se schimbă și timpul pare să treacă pe lângă noi fără să ne atingă.
A murit Fidel Castro Ruz, omul vinovat de moartea a zeci de mii din compatrioții lui, omul care aproape că a re-întors Cuba la perioada pre-colonizare, omul despre care presa scrie de ani buni. La noi, în tot acest timp, generația care ieșea la pensie în perioada revoliției, care a prins cei mai crunți ani ai comunismului, dispare, încetul cu încetul, iar locul ei e luat de generația decrețeilor, generație care, sper surprinderea oamenilor cu cap pe umeri, speră să ne reîntoarcem în comunism.
Peste ocean a câștigat, popular sau nu, Donald J. Trump, acea emblemă a omului capitalist, cu succes și viziune în afaceri. Noi? Noi încă mai ținem un partid de hoți și șmecheri în parlament, votând, de fiecare dată, cu cel care ne dă punga mai grea și găleata mai mare. Noi încă mai sperăm, după 26 de ani, că oamenii stângii vor rezolva problemele țării, deși… Da, exact, de ciuma roșie pesedistă e vorba, de cei care, plini de dosare, acuze și, unii dintre ei, sânge pe mâini, încă mai au curajul să vină în fața noastră și să ne ceară votul.
În jurul nostru se dărâmă economii ce păreau intangibile doar pentru că unii au ales să încurajeze nemunca: Franța, Grecia, Suedia, sunt aproape de punctul falimentului. Germania are din ce în ce mai multe probleme în interior. Ce au toate în comun? Guverne de stânga, guverne socialiste. Ce facem noi? Ei bine, noi ne pregătim să trimitem în parlament, cu un mandat de patru ani, încă o șleahtă de socialiști, indiferent dacă se numesc USB/R, PNL, sau PSD.
În jurul nostru se strânge lațul fostului URSS, cu lideri aserviți Kremlinului în mai toate statele iar noi ne uităm în gura popimii răsclocite și o ardem ortodox anti-american. Lăsăm o cloacă de politicieni cu interese meschine să scurgă bani către instituții care ar trebui să trăiască din „mila Domnului”, și nu e vorba de domnul politician, în timp ce copile adolescente fac copii sau ajung pe mesele de chiuretaj pentru că nu au auzit de protecție.
Lăsăm lupii travestiți în păstori ai oilor să ne ducă geneurația tânără către abatorul individualismului și ne trăim mai departe visul democrației românești care nu e nici ca-n Rusia, nici ca-n America. România … trezește-te! Cât încă nu e prea târziu și cât încă mai poate fi salvat ceva!
Blogu` lui Leviatan 