Promisiuni deșarte analfabeților economic

795-promisiuni-electorale-bataie

La final de campanie electorală, când toate sondajele ne arată cam cine va forma următorul guvern politic, un partiduleț urmaș al național – socialiștilor germani de acum mai bine de jumătate de secol se chinuie să mai adune o mână de voturi cu promisiuni ce par desprinse dintr-o carte de basme.

Imitația de partid politic, cu un electorat ce abia depășește 3% din voturi, e nimeni altul decât gruparea fascistă a lui Bogdan Diaconu, puiul mai mic al partidului lui Putin, Rusia Unită, e Partidul România Unită. Așa-i că e amuzant cum nici măcar nu s-au chinuit să-i schimbe numele cei care îl finanțează?

Mi-a căzut în mână zilele astea un fluturaș plin de promisiuni al partidului de mai sus, un fluturaș care face ca populismul PSD-ist să pară un mic țânc pe lângă el. Un fluturaș care promite o Românie în care va curge lapte și miere.

O caracteristică comună cu ceea ce ne promite ciuma roșie a condamnatului Dragnea este intrevenționismul etatist și căpușarea bugetului de stat cu mult mai multe măsuri socialis – naționaliste decât orice alt partid. Poate doar acele partide de garsonieră, urmașe ale PCR să mai fie atât de înțesate de subvenții acordate de stat.

Promit fonduri de la stat și de la UE asociațiilor de proprietari. Care asociații? Românii trăiesc încă cu sechelele comunismului și rareori vezi oameni dispuși să fie parte dintr-o asociație de proprietari, mulți dintrei ei având încă temerea că asta le anulează dreptul de proprietate asupra pământului.

Promit să pună capăt defrișărilor și a exportului de lemn neprelucrat fără a ști însă că cei mai mari tăietori de lemn din România nu sunt companiile străine ci chiar românii cărora statul le-a dat înapoi, anapoda și fără nici un cap, păduri întregi, păduri pe care ei le vând la grămadă și nu arbore cu arbore.

Promit independența energetică totală fără a cunoaște capacitatea României de a produce gaze naturale sau petrol. Nu dragilor, nu mai trăim acum 100 de ani, când producția de petrol asigura întreaga piață românească. Trăim în secolul 21 și, așa cum experimente trecute au arătat, dacă importul de gaze se oprește, o întreagă țară o să tremure iarna de frig.

Promit oprirea privatizării companiilor strategice românești, menținând astfel niște găuri negre ca sug bani de la bugetul de stat fără nici o socoteală și fără a oferi un randament nici măcar acceptabil, totul în numele naționalismului.

Promit 2000 de lei salariu minim pe economie fără a ține cont de puterea de plată a angajatorilor și, cel mai probabil, inconștienți de faptul că statul suge jumătate din fondurile de salarii. Și uite așa vom ajunge iar să lucrăm la negru, pentru a evita falimentul firmelor și plata unor taxe aberant de mari.

Promit oprirea vânzării de teren agricol către toți cetățenii străini, ignorând astfel dreptul asupra proprietății private și dreptul de a decide cine și cui vinde. Pentru ei proprietatea privată și garanția oferită de constituție sunt doar vorbe și nicidecum un inpediment.

Promit creșterea nivelului de trai al pensionarilor inconștinți fiind că deficitul la bugetul de pensii este unul enorm, că avem o populație îmbătrânită rămasă în țară și că încă o încărcare a bugetului cu un deficit mai mare ar trimite sistemul de pensii în colaps.

Același lucru poate fi spus și despre o altă promisiune a partidului, aceea de a crește alocațiile copiilor la 450 de lei, într-un stat care abia susține actualul cuantum al alocației și care, de foarte multe ori, se trezește la final de an că nu mai sunt bani pentru pensii și alocații de stat.

Promit susținerea creșterii demografice prin construirea de noi grădinițe. De parcă motivul principal al natalității negative din România ar fi lipsa grădinițelor și nu incapacitatea părinților de a asigura cele necesare copiilor sau pur și simplu migrarea populației fertile către state cu un nivel de trai mai ridicat. Cine să vă facă copiii? Asistații social și pensionarii rămași acasă?

Și astfel de promisiuni mai pot fi întâlnite și pe la partidele mai mari, care promit marea cu sarea și luna de pe cer în încercarea de a acapara cât mai multe voturi. Și, până la urmă, nu promisiunile lor deșarte sunt adevărata tristețe. Ci faptul că avem o populație atât de analfabetă economic și o mass-media atât de aservită, încât oamenii cred tot ce li se promite fără a trece nimic prin filtru rațiunii iar edia care ar trebui să judece și să arate cu degetul deșertăciunea promisiunilor tace mâlc ca pește în ciorbă și tremură de frica pierderii aportului financiar al partidelor.

15369923_1210207249026311_3394172088240654083_o

Anunțuri