Controversa creaţie-evoluţie (sau creaţionism-evoluţionism) este o dispută politică recurentă despre originile Pământului, umanităţii, vieţii şi a universului, o dezbatere predominantă în unele regiuni ale SUA, unde este de obicei prezentată ca parte a războaielor culturale. În timp ce controversa are o istorie îndelungată, astăzi este în mare parte doar despre ce înseamnă ştiinţă, politica creaţioniştilor concentrându-se pe obligarea predării creaţionismului împreună cu evoluţionismul în sistemele de educaţie publică Dezbaterea detaliilor teoriilor ştiinţifice şi ale implicaţiilor filozofice sau religioase sunt de obicei cea mai intensă parte a controversei. Câţiva participanţi din ambele tabere cred că acest conflict se rezumă la definiţiile opuse ale tuturor părţilor din ştiinţă, realitate şi religie. Acuzaţii de formulări înşelătoare, declaraţii false sau incorecte sunt puncte fundamentale de neînţelegere. Nivelul de susţinere al teoriei evoluţioniste în comunitatea ştiinţifică este copleşitor în timp ce susţinerea alternativelor bazate pe creaţie este minimă.
Controversa creaţie-evoluţionism în timpul lui Darwin
Controversa creaţie-evoluţionism îşi are originile în Europa şi America de Nord, la sfârşitul secolului al XVIII-lea când descoperirile din geologie au dus la diferite teorii despre un pământ antic, iar odată cu dezgroparea fosilelor au apărut primele idei despre evoluţionism. Cu toate acestea ideile erau văzute ca o ameninţare la adresa ordinii sociale, sugerând că aceasta se poate schimba, şi aşa au ajuns să fie respinse.. Unele progrese în acceptarea ideilor evoluţioniste au început să fie făcute la mijlocul secolului XIX dar lucrarea din 1859 a lui Charles Darwin, Originea speciilor a făcut pentru prima oară evoluţionismul o ipoteză ştiinţifică respectabilă. Cartea lui Darwin a revoluţionat modul în care naturaliştii vedeau lumea, dar a cauzat o mare dispută teologică. Controversa a fost alimentată de susţinătorii lui Darwin, mulţi dintre ei fiind atei, care au adus argumente în apărarea teoriei. Creaţioniştii din această perioadă erau în mare majoritate premilenialişti, a căror credinţă în reîntoarcerea lui Iisus Hristos depindea de o interpretare cvasi-literală a Bibliei. Cu toate acestea ei nu erau interesaţi de geologie, acordându-le oamenilor de ştiinţă timpul premergător Genezei pentru a justifica fosilele şi descoperirile geologice. După decesul lui Darwin puţini oameni de ştiinţă sau clerici au respins antichitatea pământului şi natura progresivă a fosilelor descoperite. Tot puţini au fost aceia care au adăugat o semnificaţie geologică potopului biblic, spre deosebire de creaţioniştii ce i-au urmat. Scepticii evoluţionismului, lideri creaţionişti şi cercetători sceptici au avut interpretări diferite ale primului capitol al Genezei, unii au fost de acord cu o interpretare figurativă, alţii au spus că cele şase zile ale creaţiei nu au fost neapărat zile normale de 24 de ore ci întregi ere.
Clarence Darrow şi William Jennings Bryan vorbesc în sala de judecată în timpul Procesului Scopes.
Procesul Scopes
Reacţia iniţială în SUA a fost aceeaşi cu cea din Marea Britanie şi, atunci când Wallace a fost acolo pentru un tur de lecturi în 1886-1887, explicaţiile lui despre „Darwinism” au fost acceptate fără probleme, această atitudine schimbându-se după Primul război mondial. Controversa a devenit politică atunci când în şcolile publice a început să se predea teoria selecţiei naturale a lui Darwin. Ca răspuns la aceasta, statul Tennessee din SUA a dat o lege ce interzicea predarea oricărei teorii ce stabilea originea umanităţii contrazicând învăţăturile din Biblie((Actul Butler din 1925)). Această lege a fost testată în faimosul proces Scopes ce a avut loc în 1925. Legea a fost susţinută de Curtea Supremă din Tennessee, rămânând în vigoare până în 1967 când a fost abrogată.
ICC (Institutul pentru Cercetare Creationista) şi cooptarea denumirii de creaţionist
În timp ce tot mai mulţi biologi au fost de acord că evoluţionismul este principiul definitoriu al biologiei, , numărul enoriaşilor americani ce acceptau interpretările literale ale Scripturii a crescut, Convenţia Baptistă din Sud şi Sinodul din Missouri al Bisericii Luterane depăşind la număr toate celelalte biserici. Odată cu mărirea lor, bisericile au devenit mai bine echipate în vederea promulgării unui mesaj creaţionist, cu propriile lor licee, şcoli, edituri şi transmitere media. În 1961 a fost publicată prima carte modernă creaţionistă: Henry M. Morris şi John C. Whitcomb Jr. Genesis Flood(Potopul din Geneză). Morris şi Whitcomb au spus că durata creaţiei a fost de şase zile, că oamenii au trăit în aceleaşi timpuri cu dinozaurii şi că Dumnezeu a creat fiecare ‘tip’ de formă de viaţă individual. Promovarea acestor idei l-a făcut pe Morris un orator cunoscut, care vorbea despre anti-evoluţionism la biserici fundamentaliste, colegii şi conferinţe. Institutul pentru Cercetarea Ştiinţifică Creaţionistă a publicat cărţi de biologie care promovau creaţionismul, precum şi alte cărţi ca Întoarcerea Fiilor lui Dumnezeu care ţineau de UFOlogie , demonologie şi geologia potopului. În cele din urmă ICSC s-a dezbinat din cauza părerilor împărţite între două moduri diferite de a privi lucurile, unul axat pe intelectual iar celălal pe senzaţional, aşa că Morris a înfiinţat Institutul pentru Cercetare Creaţionistă.
Blogu` lui Leviatan 