Diaspora și intelectualii morți de foame

De ceva zile tot văd felurite postări, ale unora, despre cum vin șmecherii de afară și se laudă cu banii pe care îi fac. I-am văzut jigniți în toate modurile posibile, pe cam toate canalele media existente. Numai că cei care fac atât de multă cinste limbii române, vorbind-o corect, uită câteva chestiuni destul de importante.

  1. Nici unul dintre cei care azi muncesc peste hotare nu a plecat de prea mult bine.

Mare parte dintre cei pe care îi numim diaspora au plecat de ani buni din Românica. Au plecat în timpul crashului financiar sau chiar înainte. Au plecat pentru că România nu oferă destule locuri de muncă. Au plecat pentru că nu își puteau întreține familiile cu salariile oferite de angajatorii din orașele lor. Sau pentru că în satele de unde se trag ai doar 2 variante: mori de foame muncind pământul ca în evul mediu, pentru că puțini își permit agricultura intensivă, sau mori de foame, pentru că nu ai nici măcar acel petec de pământ.

Nu vă plac ghiolbanii care se laudă cu banii făcuți afară? Perfect. Nici mie. Dar ghiolbani ar fi fost și dacă ar fi rămas în țară. Pentru că 90% din cei plecați nu sunt din orașele mari, care oferă o piața a muncii cât de cât decentă. Ci din localități precum Botoșaniul meu natal, unde un medic câștigă 1000 de lei, unde un inginer ia tot atât, unde … Să vă mai dau exemple? Sunt, majoritatea lor, oameni cu prea puțină educație, care preferă să muncească la curul babelor și la culesul gunoaielor pe 1500 euro, în loc să moară de foame pe ajutor social.

  1. Avem 3,000,000 de imigranți, cu care … nu avem ce face acasă

Dacă mâine întreaga diaspora s-ar întoarce acasă am avea o mare problemă. Cele câteva milioane de emigranți economici ar trebui absorbiți de sistemul de asigurară sociale: ajutor social, alocații pentru puradei, tratamente medicale pentru cei mai bătrîni dintre ei…și tot așa. Ce ar face statul? Nimic. Pentru că nu avem conducătorii care să gândească strategii de reintegrare a peste 3,000,000 de persoane ne-am trezi pur și simplu în situația anterioară 2007, când se muncea pentru 200 lei/lună doar ca să ai un loc de muncă.

Sau pentru voi, ăștia pe care vă deranjează atât de tare etapjaul diasporei, nu vă interesează efectul pe care milioanele alea care se fălesc cu banii lor în fiecare vară l-ar avea asupra bugetului de stat. Pentru că mai departe de lungul nasului nu vedeți și nici mai departe de umilința interioară pe care o simțiți când stați la coadă, în spatele unuia, și vedeți că nu vă permiteți nici măcar jumătate din ce își permite „ghiolbanul”, nu?

  1. Banii lor fac economia să răsufle ușurată, fie și pentru câteva luni

Dap, din păcate pentru voi, importul de valută facilitat de „ștergătorii de cururi”, „căpșunari” și alte meserii practicate de românii din afară au salvat de multe ori economia românească. Din 2000 şi până la finele anului 2014 investiţiile străine au fost de 56 de miliarde de euro, dar banii trimişi de românii din străinătate au fost cu 5 miliarde de euro mai mulţi – 61,6 miliarde de euro până în septembrie 2014.

60 de miliarde de euro … și cresc constant. Din cei 60 miliarde doar în perioada 2004/2012 au intrat în țară 36 miliarde euro. Că spune BNR, nu eu. Bani care, de-a lungul anilor au intrat fie în investiții imobiliare, fie în alte sectoare care, fără acel aport, nu ar fi dus-o tocmai bine!

Așa că, fie că vă plac oamenii ăia, fie că nu, Românica a primit de la ei, de prea multe ori, gura de aer a înecatului, acel strop de energie de care a avut nevoie pentru a nu intra într-un colaps total.

Iar pentru cei care azi țipă că nu își mai suportă conaționalii veniți „de la Italia” sau „de la Spania”, în vacanțe, am o singură dorință: să treceți prin umilințele prin care trec mulți dintre „ai noștri”, analfabeți sau nu, în afară, doar pentru a aduna un ban, ban pe care, mai devreme sau mai târziu în cursul unui an îl vor investi în economia românească.

Hai că ne-am întins prea mult. Am încercat să le explic scursorilor care își desconsideră în așa hal conaționalii din diaspora încât vorbesc despre ei ca despre o specie inferioară că acele „gunoaie” sunt o parte mult preaimportantă a economie și că fără ei ar fi vai și amar de intelectualii de cabinet, cu mațele ghiorțăind de foame.

Să nu vă cadă prea greu la stomac, dragii mei, mândri de a fi rămas în țară.