Când aprozăresele fac legea, sau „După mine potopul!”

A început. De ieri, mai exact, nu se mai fumează în absolut nici un bar din România. Sau cel puțin așa vor să creadă tâmpiții care au sprijinit inițiativa legală a aprozăresei din Cluj, aia propulsată în parlament de contrele date de la spate de amant.

Liviu POP - Aurelia CRISTEA

A fost una din cele mai importante victorii ale socialismului de tip nou, cel al „nu-mi place, să fie interzis”, victorie repurtată după ce campania nu s-a purtat pe argumentație rațională, cu studii medicale și economice, pentru a se vedea impactul pe care o astfel de interdicție îl va avea asupra populației și asupra afacerilor. NU! S-a purtat cu argumente ce țin strict de leftismul vest-european, cu sentimentalisme, mirosuri, victimizări duse dincolo de limitele bunului simț și tot ce mai presupune narativa copiilor ălora.

Scriu asta aici dintr-un singur motiv. Sper că, după ce articolul va ajunge să fie citit de cât mai multă lume, se va găsi un socialist român care să îmi răspundă întrebării puse de atâtea ori în spațiul de socializare, întrebare care, din nefericire, până azi nu și-a întâlnit răspunsul.

Stânga românească este pregătiă să își asume sacrificarea unei mari părți din alimentația publică?

Păi hai să facem o mică analiză, așa, de la mare distanță uitându-ne doar la cifrele statistice. În România 27% din populație se declară fumătoare. Asta dacă e să luăm în calcul intervalul de vârstă 15-59 de ani, adică ăia cu capacitate productivă. În scădere față de 2003 când era 35,3%, se arată în raportul de țară Global Adult Tabacco Survey (Studiul global privind fumatul la adulți) lansat de Ministerul Sănătății. 24,3% dintre adulții de 15 ani și peste sunt fumători zilnici, iar numărul mediu de țigări fumate într-o zi este de aproape 17 țigări.

Pare mic, nu? Ei, situația se mai schimbă puțin în momentul în care aruncăm un ochi la cei care beneficiază de serviciile barurilor și al cafenelelor, oameni care nu se mai încadrează chiar în același interval de vârstă. Clientele prevalentă a insitituțiilor de acest gen e undeva între limitele de vârsă 20 – 45 de ani. Iar statisticile din industri tutunului spun că rata fumătorilor este maximă la cei din grupa de varsta 25-44 ani (36,3%) si minima in randul celor de 65 de ani si peste (7,6%), a fost usor mai ridicata in urban – 28,4% fata de rural – 24,5% (diferenta nu este statistic semnificativa) si nu a prezentat diferente in raport cu nivelul educational.

Totusi, in randul barbatilor, cea mai scazuta prevalenta a fost notata in randul celor cu educatie superioara (36,4%), in timp ce in randul femeilor, ratele prevalentei au fost mai ridicate in randul celor cu educatie medie si superioara (19,6%, respectiv 20,0%) si cea mai scazuta in randul celor cu educatie primara (14,7%).

Oare să mai întreb ceva? Chiar nu se observă nimic din intervalele de vârstă? Sunt exact oamenii pe care îi vezi în mod regulat la cafenea / bar, cu o bere / ceai / cafea în față și cu țigara aprinsă. Scuze, adică ăia pe care îi vedeai. Și care acum își vor cere scuze de la patronii localurilor, vor zăbovi la o cafea, cât își așteaptă prietenii, după care se vor căra care-ncotro către o locație în care fumatul să nu îi coste 100 de lei țigara. Iar localul va rămâne aerisit și … falit?

Evident, reticența clienților de a ieși cu gașca la baruri, în defavoarea casei proprii, se va mai potoli nitel, peste 2-3 luni. Numai că până atunci proprietarii de baruri care nu s-au născut făcând parte din familia Trump vor avea două mari alegeri de făcut:

  • Să renegocieze chiria cu cel ce deține spațiul, să reducă programul de muncă, să mai concedieze din personal, dacă nu chiar pe tot, și să lucreze la sub 50% din capacitatea normală a localului, pentru a-l menține pe linia de plutire.

Ceea ce va însemna că ne vom trezi cu toți cei care, până mai ieri, produceau ceva, cei din alimentație, șomeri pe banii statului iar cei care vor mai rămâne vor avea contracte de 2, max 4 ore, din care statul va încasa și mai puțin, chiar dacă, în mână…înțelegeți voi!

  • A doua opțiune e să își bage picioarele în el bar, să declare societatea falimentară, să pună lacăt și să caute să obțină banii altfel. Ceea ce va duce nu doar la situația de mai sus, ci la una mult mai rea. Pentru că numărul de persoane fără ocupație se va mări inclusiv cu cei care erau administratorii propriei afaceri și … nu mai sunt.

Gaură la buget și în buzunarul micilor investitori? Ce contează, dacă barul e aerisit, nu?

Am mai discutat cu câțiva dintre cei implicați și am cam căzut toți de acord cu un singur aspect: va fi dezastru pentru economiile locale, mai ales pentru cele sub-urbane și urbane, mai puțin pentru cele metropolitane. Pentru că, optimiști fiind, nu putem coborâ numărul afacerilor care vor trebui să părăsească piața la un procentaj mai mic de 35 %, deși foarte multe voci din domeniu afirmă că acest procent s-ar putesa să se ridice undeva la 50 %, iar din cele care vor rămâne 30% din personal, cel mai fericit caz, va fi pus pe liber.

Așa că, dacă e să privim situația per ansamblul ei, domana deputat Aprozărescu nu doar că nu a făcut nimănui nici un bine, chiar a mai încărcat bugetul asigurărilor sociale cu niște mii deviitori șomeri, care vor deveni masă de manevră mai la toamnă. Nu? Ei aș, aberez și eu. Că dacă vă spun că până la tomnă tot PSD-ul o să modifice legea asta, o să spuneți că sunt dement!

Aaaa, și cea mai distractivă fază a fost să văd un personaj mai nou lansat în politică, Ioana Stăniloiu, bucata aia faină la care se gândește Remus când și-o mai trage cu un delfin, adeptă a liberalismului de tip american, vegană și feministă, you get the pic, plângându-se de pericolul tiraniei majorității, și în momentul în care am ridicat problema acestei legi, care fix acolo se încadrează, dacă e să privim la statistica fumătorilor (chiar dacă procentul de nefumători din localuri era aproape de 0%) și am primit prin mesaj privat după schimbul de replici de acolo următorul mesaj privat!

negoescu

Nu, să nu înțelegeți că mă plâng că sunt jignit în privat. M-am obișnuit cu asta de prea multă vreme, de când sunt în online, și de felul meu nu-s vreo panseluță (pe mine ai mei chiar m-au educat masculin, că eiștiu că-s mascul, nu m-au lăsat pe mine să decid) dar l-am scot cu un scop precis. Cam ăsta e comportamentul fiecărui susținător al politicilor leftismului, oameni care, în momentul în care rămân fără argumente, procedează ca niște țațe vânzătoare de bazar, încercând manipulare directă, emoțională, pentru a provoca un răspuns violent și a-l folosi ulterior în procesul de victimizare.

Dar, așa cum îi mărturiseam și astăzi unei prietene dragi, nu știu dacă să mă supăr și să îmi doresc să îi sparg fața, sau să râd cu lacrimi amare și de ciiudă? Adică, dacă să-mi doresc să îi rup proastei fața, în speranța că o bătaie bună o să o facă să își revină și să foloseascădin nou aceea aplicație internă numită Bun Simț, sau să râd nervos, de ciudă, privind la ea și gândindu-mă că ăsta ne e viitorul rezervat, că oamenii ca ea construiesc (ideal) România de mâine. Și să mă bucur că nu voi mai fi între voi!

P. S. Singura chestie faină la tipa de mai sus e că, deși e comlpet goală la interior, cu o cultură generală care probil tinde spre minus infinit, e un exemplar care ar merge de câteva ori de o tăvăleală, de plictiseală, ca sport extrem, cu singura condiție să tacă din gură. Sau să o mențină tot timpul plină, măcar.

Fimatori

Anunțuri