1 Decembrie: o zi ca oricare alta! Nu e ziua unirii

O venit și celebrul 1 Decembrie. O zi ca oricare alta, pentru cei ca mine, pentru care patriotismul nu se măsoară prin numărul de steaguri de pe profilul de Facebook, însă o zi specială pentru 90% din populația României, adică pentru ipocriții care, timp de 364 de zile înjură politicieni, țară, neam și tot ce le mai vine la gură, dar azi, la o zi după ce un pseudo-pescar o ajuns în Dobrogea și „ne-a creștinat” (am mai vb noi despre mitul creștinismului milenar de la noi) își umplu profilul cu steaguri tricolore ca să arate cât de mândri sunt ei că sunt români.

Și ipocrizia se vede cel mai bine în momentul în care îi iei la întrebări, pentru că puțini din cei cu tricolor știu ce dracu se sărbătorește azi. De ce? Pentru că 1 Decembrie nu a fost niciodată, la nivel macro, o zi importantă. La nivel național, nici atât. Oamenii simpli au învățat la școala comunistă că azi se serbează unirea principatelor Române. Care principate? Entitatea denumită Principatele Unite Române există din 1859, de la înscăunarea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. Așadar, ce sărbătorim noi?

Harta_Perceptiei_Romanilor_in_anumite_Zone_(nu_in_Provinciile_sau_Regiunile_Istorice)_Etnografice__ale_Romaniei_Celendo

Ei bine, a noastră bunicuță Iliescu s-a decis ca 1 Decembrie să fie zi națională din 2 mari motive:

1. E ziua în care fosta Austro-Ungarie, desființată de Guvernul Maghiar la 31 Octombrie 1918, a pierdut, probabil definitiv și irevocal, dreptul de a a administra o provincie care le aparținea cam din totdeauna, Transilvania. Exact, a fost a lor și a ajuns la noi pentru că o parte din populație vorbea relativ aceeași limbă, nu pentru că România ar fi avut vreun drept asupra acelui principat. Pentru că dacă Românii invocă drepturi istorice asupra unui teritoriu pe care l-au pierdut acum mai bine de 1000 de ani, pentru că mofturi, ar trebui ca toate statele nordice să ceară Anglia, Scoția, Franța și încă alte căteva nații, pe care le-au pierdut la retragerea forțată a vikingilor sau a altor popoare nordice, sau după asimilarea lor de către băștinași.

Transilvania a fost anexată principatelor unite numai după ce maghiarilor care o ocupau li s-au promis anumite avantaje, printre care și dreptul de a se administra și de a avea educație în limba lor natală, drepturi pe care Ceaușescu s-a ușurat fără nici o problemă, modificând istoria în așa fel încât nimeni să nu mai știe cu exactitate ce conținea documentul redactat la Alba Iulia la 1918.

Numai că dementul nostru politician, la bunica Ilici mă refer, a făcut-o cu un scop precis: acela de a uni toți votanții patriotarzi români în spatele lui prin promulgarea unei legi care stabilea ziua națională a României cât mai departe de ziua maghiarilor de pretutindeni, pe fondul conflictului inter-etnic din primăvara anului 1990. Manipularea de tip naționalist-comunistă continua prin primul eșalon al PCR, ajuns acum la conducerea statului, pentru că în data de 1 decembrie, așa cum spuneam, singurele alipite României au fost Transilvania și o parte a Banatului, restul fiind fie deja unite, Țara Românească și Moldova, la 1859, Basarabia, în 1817, după proclamarea independenței față de Rusia, Bucovina, în 15 noiembrie 1918.

Conflictul inter-etnic se va prelungi peste ani, pentru că alegerea zilei de 1 decembrie reprezenta un afront adus minorității maghiare, pentru care acea zi este și va rămâne, pe drept, o zi de doliu, fiind, în fapt, o pierdere politică enormă. Sincer, m-aș fi bucurat dacă prietenii mei din Ardeal ar fi avut ocazia să trăiască sub o cu totul altă legislatură decât stânga debilă a României!

2. Din culisele discuțiilor din cadrul FSN, din ce ne povestește istoricul Neagu Djuvara, se știe că inițial fusese propusă o altă dată, anume data de 22 Decembrie, momentul izbucnirii Revoluției, dar era prea aproape pentru Iliescu de mascarada de proces care a dus la asasinarea, pentru că aia nu s-a numit execuție legală, a cuplului Ceaușescu. A nu se înțelege că le țin partea comuniștilor care îi plâng, numai că data de 25 Decembrie va atârna mereu ca o pată neagră în istoria României moderne, ca momentul în care poporul român și-a băgat picioarele în tot bunul simț de care dăduse dovadă decenii la rând, pentru a concentra puterea statului în mâna unui diletant KGB-ist, fapt care a dus la cel mai rușinos proces din istoria noastră, poate chiar mai rușinos decât Cazul Gheorghe Ștefănescu, executat pentru aceleași învinuiri de regimul comunist în 1981, după arestarea din 1978.

O altă dată propusă a fost 10 Mai. Ziua în care Carol I de Hohenzollern a depus jurământul ca rege al Principatelor Unite Române (nu, România, ca stat, nu va exista până la 1878, când marile puteri ale lumii nu ne vor recunoaște independența, în urma tratatului de la Berlin). Numai că ar trebui poate să le arătăm celor care nu mai țin minte, cum a arătat prima sărbătorire a zilei naționale de la Alba Iulia, unde Corneliu Coposu, perceput de activiștii foști-comuniști românii ca un reprezentant al burghezo-moșierimii și al moharhiei absolutiste, deși puțini dintre cei prezenți acolo au apucat cu adevărat să trăiască în perioada dinainte de 1945, a fost huiduit, întrerupt, jignit.

Așa că Ilici Iliescu a respins propunerea, nu pentru a nu supăra populația care ar fi avut o problemă cu acea dată, ci pentru ai trage o palmă lui Coposu, asta după ce îi interzisese lui Mihai I de România să intre pe teritoriul țării. Motivul interdicției stă și în faptul că puterea FSN în acea perioadă era destul de subredă, prin urmare o întoarcere a lui Mihai I ar fi avut efecte devastatoare, regele având încă parte de destul respect în țară,, mai ales după ce mulți Români au realizat cine preluase puterea după lovitura de stat din 22 – 25 Decembrie.

Așadar, dragi români, poate ar fi mai bine să vă citiți cu atenție istoria înainte să vă dați mari patrioți. Pentru că un om care își iubește neamul îi cunoaște istoria reală, cu bune și cu rele, tocmai pentru a-l feri să o mai repete! La final, din partea mea, o urare:

1Parents