Dezastrul Colectiv: mărturii, declarații, opinii.

Azi e ultima zi de doliu național recomandat de Neamțul cel Calm. După ce bilanțul victimelor tragediei din Colectiv a ajuns la 30 de morți, după ce câțiva dintre cei care se luptau cu arsurile în spitale au renunțat și au ales să depună armele.

Un concurs de împrejurări nefaste au dus la tragedie:

  • Câteva artificii, de altfel inofensive, multe dintre ele chiar marchetate ca fiind sigure, ne-având temperatura de ardere suficient de mare pentru a provoca un incendiu.
  • Un club ai cărui patroni au făcut ceea ce face fiecare patron: economie. Și așa dăm 80% la stat. Așa că ne bazăm pe talentul căpătat de la Mărita Poartă, acela al ciubucului și darurilor, pentru a obține autorizații de funcționare.
  • Un material antifonic care, după declarațiile unora, ar fi fost spălat cu ceva vreme înainte, că se impregnase fumul în el, spălarea neutralizând și substanța cu care era tratat buretele ca să nu ia foc atât de ușor.

“Noi am pus la dispoziţie mai multe materiale din care să aleagă, patronii l-au ales într-un final pe cel mai ieftin. Colaborarea noastră a început în 2013, însă reprezentanţii clubului trebuiau să fie controlaţi, ei nu au avut controale până acum… La astfel de evenimente ar fi trebuit să stea cu pompierii lângă scenă! Mai grav este că, în urmă cu o lună, am aflat că angajaţii au dat jos tavanul, care este dintrun burete ce conţine soluţie ignifugă, şi l-au spălat, ca să scape de fumul care s-ar fi impregnat. Nu ştiu cu ce soluţie a fost spălat, însă acest lucru poate fi definitoriu pentru propagarea focului cu atâta rapiditate”, a declarat pentru Libertatea administratorul firmei Pro Audio Store, Ştefan Şuto.

lumânări

  • O singură ușă de acces, ca la orice club care nu-și permite să angajeze mai mulți portari. Nu, nu o să le spun bodyguarzi. Ăia au nevoie de un anumit antrenament, ăia își pun viața în joc pentru siguranța oamenilor pe care îi păzesc. Ăștia sunt paznici care merg pe celebrul principiu „pumnii mei minte nu are”. Nici unul nu e capabil să organizeze o evacuare rapidă.
  • O ocazie specială care a făcut ca spațiul din club să fie insuficient pentru a asigura siguranța până la evacuare și în cazul unui incendiu normal, nu în cazul unuia care are la bază și o sursă puternică de combustibil, buretele fiind de fapt petrol.
  • Un sistem sanitar care s-a blocat la 180 de răniți. Nu pentru că nu ar fi făcut față, așa cum afirmă mulți. Ba au făcut, atât cât au putut. Dar medicii pot doar să ajute, nu să facă minuni. Și-au făcut cu brio datoria.

Am auzit tot felul de păreri, de la creștinii habotnici de serviciu care țipau pe la toate colțurile Facebookului că de vină pentru tragedie e satanismul manifestat în interior prin sărbătorirea Halloweenului și concertul rock, până la declarații al unor vedete de TV care țipau împotriva sistemului bolnav care permite funcționarea unor astfel de cluburi, pe bază de șpagă.

com dorel

Toți de la politicieni la ultimele vedetuțe din showbizz-ul românesc s-au grăbit să transmită condoleanțe și sprijinul lor familiilor victimelor accidentului. Dar puțini sunt aceia care au și făcut-o cu adevărat. Un Mircea Badea de nerecunoscut față de cel din anii trecuți, parcă cretinizat, a aruncat cu noroi în toți cei implicați în accident, de la autorități până la normativele societății. Poate că în felul lui, are dreptate.

„Un lucru e sigur in urma tragediei din mizeria aia de club: societatea romaneasca atat poate. Nimic mai mult. Doctorii si salvatorii au fost eroici dar nu pot fi miraculosi. Atatea spitale avem, atatia medici au mai ramas, atata infrastructura de interventie mai e. De ce? Pentru ca nici nu vrem altceva. Nu suntem interesati.”, a scris Badea pe mircea-badea.ro.

PreaTrafalet Daniel a reacționat exact așa cum ne așteptam: prin mult bla-bla. A îndemnat la compasiune și ajutor dar nu l-am văzut nici o secundă să bage mâna în conturile mafiei pe care o conduce, pentru că investiția nu ar fi adus nici un fel de profit. Mai ales că era vorba de niște rocări atei, care nu au cotizat la biserică. Nu, domnule Ciubotea, slujbele tale nu îi ajută. Oamenii ăia au acum nevoie de altceva: medicamente, asistență medicală de cea mai bună calitate, nu slujbe de pomenire. Morții cu morții, vii cu vii, nu așa te învață Isus? Pune mâna la efortul altora de a salva câteva suflete. Măcar cu un ceai pentru cozile de donatori.

Suntem alături de cei aflaţi în suferință pe patul de spital și ne rugăm lui Dumnezeu pentru alinarea durerilor și vindecarea lor.

De asemenea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să odihnească în pacea şi iubirea Sa sufletele celor decedaţi din cauza incendiului şi să-i întărească sufleteşte pe cei îndoliaţi.

Poate că surpriza reală a venit de la cine ne așteptam mai puțin, singurul din toată liota de vedete și politruci care a înțeles nevoia reală a celor ce au supraviețuit, aceea de a se recupera și a-și vedea mai departe de viată. Becali, exact, singurul care, deși a spus destul de clar care e părerea lui despre concertul din Colectiv, de altfel părerea unui creștin habotnic, oarecum rupt de realitate, a realizat că nu de declarații au oamenii ăia nevoie și s-a oferit să plătească spitalizările de la clinicile din străinătate ale celor care vor avea nevoie.

„Dacă se va pune problema transferului lor la cinici din afară, eu le voi plăti toate cheltuielile de transport, spitalizare. Absolut tot. Sunt dispus să fac totul pentru ca aceşti oameni să trăiască” a declarat Gigi Becali

Am citit cu toții mărturii care ar fi făcut și pietrele să le plângă de milă celor care au căzut în Colectiv, îndeplinind o datorie sacră, aceea de a ne bucura de viață. Am ascultat declarații care ar fi făcut să se ridice părul pe spatele celor mai reci oameni. Unul din exemple este mărturia asistentei medicale Violeta Maria Naca care a ajuns la Colectiv cu cea doua ambulanță:

Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal inițial, continuă, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele două victime. Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.

O mărturie a uneia dintre supraviețuitoare ne arată, mai îndeaproape, frica prin care oamenii din club au fost forțați să treacă. Moartea prin ardere nu e o moarte ușoară. Miros de carne, propria carne, arsă ți se imprimă în nări înainte să ajungi să îți pierzi cunoștința. E groaznic și simți totul până când cedează creierul.

În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă. După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac. a scris pe Facebook Delia Ţugui.

tugui

Recent au apărut tot felul de declarații demente, și preludiu pentru o întreagă teorie conspiraționistă care să afirme că incidentul a fost pus la cale de niște forțe oculte pentru al scăpa pe Oprea, ghinărarul iznemar, din obiectivul presei. O fi? Eu zic că a te baza pe supoziții și zvonistică și a întemeia o teorie de genul ăsta pe spinarea a 30 morți e jenant. Chiar dincolo de limitele penibilului.

Ce-am mai putea face? Eu? Nimic. Autoritățile? Multe. Societatea? Și mai multe. Eu nu pot să mă duc la fiecare patron de club și să-l întreb ci ce și-a izolat fonic pereții. Dar există în țara asta organe care ar trebui, dacă șpaga nu le-ar pune atâtea piedici, să verifice siguranța fiecărui local public.

O să întrebați ce poate face societatea? Să își educe retarzii. Adică acei demenți care s-au bucurat de cele 30 de morți pentru că satanism și rocăreală. Să îi ia și să îi închidă undeva departe, izolați de societatea civilizată și să nu le mai dea drumul decât atunci când vor fi educați. Ce? Băgăm jumătate de Românie la școală forțată? Așa și? Poate așa vom ajunge din urmă niște țări la care visează de multe ori cocalarii noștri. Și nu numai.

Și poate ar trebui să mergem în fiecare platou de televiziune în care se află câte un politician care urlă că s-a ajung aici pe bază de șpagă și să îl luăm de guler, să îl dăm jos de la pupitru și să-l întrebăm cine mama dracului a instituționalizat șpaga în România și a făcut din ea un comportament dezirabil? Ba chiar eliminator în anumite cercuri ale societății! Cine mă? Stai jos, loază, și nu mai comenta aiurea.

Și gata. De azi nu mai zic nimic despre asta. Decât dacă se va dovedi că morții „e de vină” pentru tragedie. Atunci poate voi spune și eu ce le doresc unora.