Psiholog Andreea Agoston. Despre pacienți, nevoile medicilor și durerile spitalelor

agostonDin nou despre spitalele din România, cu psiholog clinician Andreea Agoston (foto), angajat al Spitalului de Urgență Alba Iulia. O să mă întrebați poate de ce am ales să discut cu un psiholog despre problemele medicilor din România. Și o să vă spun: e unul dintre oamenii capabili să le interpreteze obiectiv reacțiile medicilor, un om antrenat să își dea seama unde apar problemele, dar, în același timp, un angajat al unui sistem de care nu suntem câtuși de puțin mândri. Ca să mă exprim mai pe înțelesul mitocanilor care vor citi aceste rânduri, e omul capabil să facă diferența între „absolut necesar” și „moft” când vine vorba atât de pacienți cât și de sistem. Pentru că, așa cum veți vedea și mai jos, anumite părți ale sistemului sunt total dezinteresate de evoluția spre bine a lucrurilor. Printre altele am discutat și foarte puțin despre situația vaccinării din Alba Iulia, situație care nu se prezintă foarte bine.

Leviatan: Care e reacția majorității pacienților la vaccin, când se discută de copii. Fie din ceea ce discutați dumneavoastră cu ei, fie din poveștile Colegilor.

Andrea Agoston: Cu pacienții proprii sigur nu discut despre vaccinuri, decât cel mult dacă am vreun paranoid care a luat-o pe poteca noii medicine germane, cu evreii care ne controlează prin micro-cipuri… Altfel, la noi în județe jale, avem o rată destul de scăzută de vaccinare din cate știu. O bună parte sunt în situația familiei cu copilul cu pertussis din discuția ta anterioara – sunt în Apuseni, în sate risipite și la mare distanță unele de altele, unele au medic o dată pe săptămână, lanț al frigului nici nu mai discutăm… La fel și cu familiile de romi de pe Valea Sebeșului.

Leviatan: Deci ceea ce reduce drastic acoperirea nu e reacția negativă, cât faptul că sunt foarte izolați?

Andrea Agoston: Da, și faptul că medicii fug de posturile de la sate cât pot, ca atare se ajunge ca un singur medic să acopere câteva comune, cu areale geografice imense. Uită-te la partea de nord a hărții acestea: 

Tot ce e acolo e munte și drumuri rele.

Leviatan: Pacienții ajung la dumneavoastră pentru că sunt trimiși? Sau pentru că vin de bună voie?

Andrea Agoston: Înainte, de bună voie ( de obicei pentru că aveau de reînnoit actele pentru comisia de handicap sau cea de capacitate de muncă), acum marea majoritate sunt pacienți internați pe secțiile spitalului local, in special de pe neurologie și psihiatrie.

Leviatan: Bănuiesc că purtați discuții și cu familiile celor internați, nu? Ați întâlnit cazuri care să fi ajuns foarte târziu la medic pentru că au apelat la diverse … amăgeli, ca să nu le spun altfel?

Andrea Agoston: Multe… Pe aici se poartă mult pelerinajul pe la mănăstiri. Avem în Alba două mai vestite și când membrul de familie se „tulbură”este dus la ele să se atingă, închine, citească, tot tacâmul, după care până la urmă ajunge la noi. Aici iar vorbim de pacienții din comunele mai izolate, la oraș e altă poveste. Oricum, în Alba au și homeopat, și Bowen așa că dacă vor neapărat niște apă de ploaie scumpă au de unde alege și aici.

Leviatan: Lucrând între medicii spitalului Județean Alba mă gândesc că stați și la câte o poveste cu ei. Care sunt cele mai frecvente nemulțumiri pe care le auziți din partea colegilor?

Andrea Agoston: Legat de pacienți e automedicația, cu antibiotice luate după ureche, creme cu cortizon și aerosoli folosiți după indicația vecinei.

Dacă e vorba de condițiile de lucru – se investește extrem de mult în aparatură nouă și foarte puțin în reținerea medicilor tineri în țară cu condiții atrăgătoare și aici un caz disperat e Cugirul, de exemplu, unde au spital renovat, un primar atât de disperat să aibă medici în spital încât pune la dispoziție locuințe fără chirie medicilor care vin să lucreze acolo și nici așa nu reușește să îi țină mai mult de câțiva ani. Nu au anestezist, au un singur pediatru, un psihiatru și nu știu dacă nu le-a plecat de curând și unicul medic de urgență și sunt la 38 de km de Alba așa că dacă faci un infarct mori cu zile în spital.

Alba Iulia, vorba aceea capitală de județ, nu reușește să ocupe locul de pediatru de urgență de câțiva ani.

Leviatan: Dacă primăria încearcă totuși să le ofere niște condiții, din ceea ce știți dumnevoastră, ce anume îi face pe medici să plece?

Andrea Agoston: Salariile mizerabile, mai ales pentru cei la început de drum, coroborat cu faptul că sunt supraîncărcați cu pacienți, iar medicamentele și efectele medicale se găsesc când și cum se găsesc, iar recrutorii le flutură în continuu pe sub nas Dubaiul, Anglia și Germania

Leviatan: Acu, revenind la jobul dumneavoastră, s-a întâmplat deseori să trebuiască să discutați cu pacienți și să trebuiască să îi convingeți că vaccinul e necesar ?

Andrea Agoston: Nu, pacienții mei au cam trecut de vârsta vaccinării, în schimb sunt moderator pe grupul local de părinți, unde duc lupte grele pe tema respectiva.

Leviatan: Cum stă situația birocrației la nivelul Spitalului Județean Alba? Bănuiesc că nu de puține ori v-ați ajutat colegii medici sau asistentele șefe.

Andrea Agoston: Imensă și în creștere …

Leviatan: Spuneați mai devreme că vă vin pacienți pentru acte către comisiile de handicap. Aveți legătură cu comisia județeană de expertiză de la nivelul DJASPC ?

Andrea Agoston: Nu mai am legătură directă. Colegiul psihologilor a interzis psihologilor fără cabinete private să mai dea hârtii de circulație externă. La noi era gratuit

Leviatan: Vă întrebam mai devreme de legătură pentru că, la DJASPC există o procedură, în cazul virării indemnizației de handicap într-un cont bancar, care spune că indiferent dacă omul e sau nu … cu capul, cineva din familie trebuie să declare că el 9persoana cu handicap) e de acord să trimită banii în cont ceea ce mi se pare … de prost gust, ca să nu spun mai mult

Andrea Agoston. Stai să vezi când trebuie să facem examinări psihologice cuiva declarat netransportabil care, evident, fizic nu are cum sa ajungă la tine. Ai o mămăiță de 92 de ani care abia se mișcă, cu demență bine documentată de 15 ani. I se fac actele că, într-adevăr, nu e transportabilă, de la Bistra până aici face 100 de km, nu e garantat că mai ajunge vie, ca atare, teoretic, ar trebui să se ia de bune ultimele examinări medicale făcute ei pe vremea când mai putea ajunge aici si asta e… Practic îi trebuie examinările obișnuite, psihologie, psihiatrie, neuro, ce mai are biata femeie.

Eu pe de o parte îi văd pe aparținători întrebându-mă „doamna, dar totuși cum să o aducem, că e paralizata la pat?”. Pe de altă parte, dacă dau hârtie cum că am examinat un pacient pe care de fapt nu l-am examinat, e caz penal de fals în acte așa că rezolvă asta într-un mod în care să rezolvi și problema pacientei, dacă poți.

Practic ar trebui să mă deplasez personal la Bistra, ceea ce e din nou imposibil, pentru că nu pot pleca din orele de program de aici chiar dacă ar avea oamenii fondurile pentru transportul meu până acolo și înapoi.

Leviatan: Care sunt relațiile dintre dumneavoastră și medicii din spital, nu atât profesionale, cât cele colegiale? Există, nu știu, o ușoară discriminare din partea lor, pentru că aveți 5 ani și nu 11 de școală?

Andrea Agoston. Absolut deloc, ei își au domeniul lor de activitate, noi pe al nostru. Atâta vreme cât ei nu au cum să îi scotocească prin cap omului care le este pacient cu delicatețea și precizia cu care o face un psiholog bun, numărul anilor de școală este complet irelevant, și o știu și ei.

Leviatan: Și o ultimă întrebare: Dacă mâine ați fi ministru al sănătății, având experiența din Spitalul județean Alba, care ar fi primele modificări pe care le-ați face în favoarea medicilor?

Andrea Agoston: Salarii mai mari rezidenților, gărzi mai umane, gratuități masive pentru cei care aleg să profeseze în orașele mici și la țară.

Iar pentru pacienți punerea la punct a unui sistem concurențial de asigurări de sănătate în locul mamutului CAS. Pentru că e obligatorie cotizarea la CAS, iar cele private exista în 3-4 orașe și cam atât. Practic nu exista motive pentru eficientizarea procedurilor intra-spitalicești și evoluția atitudinii personalului sanitar, câtă vreme pacientul tot nu are unde sa meargă altundeva, iar salariul tot vine, așa mizerabil cum e.

În articolul precedent despre sistemul medical din România am stat de vorbă cu Conferențiar Doctor Craiu Mihai despre deficiențele sistemului de vaccinare din România

A-Christmas-Carol-Gifs-doctor-who-for-whovians-33063712-500-245