Cu românii prin Europa !!!

volkswagen-caravelle-05No … mi-o revenit cheful de povești. Și cum am promis că, pentru moment, las refugiații să se așeze, interesul meu mare fiind în comportamentul lor peste ceva vreme, o să vă povestesc peripețiile mele din România, țara tuturor posibilităților, locul unde funcționarii publici, unii dintre ei, cred că se află pe moșia lu` tata.

Am plecat din Italia, de la căldură, cu autocarul. Mă rog, cu un microbuz, un VW Caravele, cu 8 locuri. O să vă întrebați de ce nu am plecat cu un avion. Ei bine, pentru că, oricât i-am rugat, dracii de ofițeri de la vama aeroportului numai nu au fost de acord să mă lase să urc în avion cu un buletin de identitate expirat.

Așa că am ales varianta mai simplă, pentru că nu presupune decât un control vamal la ieșirea din Ungaria și unul în România, care se fac, de obicei, simultan. Și riscul de a fi opriți pe drum prin Slovenia, de poliție, și de a plăti 250 euro amendă.

Risc pe care mi l-am asumat al dracului de conștient că o să îmi bag cracul în amenda lor, să văd ce plm or să facă. Și am avut, parțial dreptate, pentru că am refuzat să le plătesc pe loc amenda, insistând să îmi trimită procesul verbal la domiciliul din act. M-au frecat vreo jumătate de oră, că trebuie, că e nu știu ce și nu știu cum, bla, bla, până m-am enervat, am scos 50 euro, i-am strecurat în buzunarul unuia dintre ei și, în nici 2 minute, plecat cu buletinul expirat către România.

Cine-a zis că banul nu te scoate din orice rahat, nu a călătorit pe distanțe lungi în viața lui. Când am ajuns în granița României, deși procedura cere ca ofițerul să oprească călătorul român, cu act de identitate expirat, și să îi facă o identificare, ceea ce, printre altele, poate presupune și o amprentare, la îndemnul altor 50 de euro, identificarea s-a făcut discutând despre bastonul meu, în mai puțin de 3 minute, deși asemănarea dintre mine și poza de acum 10 ani era aproape nulă, că nu de puține ori am avut probleme în aeroporturi, de era să nu trec. Și am aflat că asta e procedura, în astfel de situații, cu acte expirate: 50 euro la ofițerul de serviciu și identificarea nu dura niciodată mai mult de 2-3 minute.

momthirteen49619

Și uite așa am luat drumul Clujului. Oraș care mi-a fost casă timp de 3 ani și de care mă leagă amintiri extrem de puternice, amintiri care nu se vor șterge niciodată, acolo cunoscându-mi și viitoare mea doamnă.

Dar melancolia mi-a fost repede întreruptă de hâțânăturile mașinii, care dădea cu noi când de tavan, când de podea, din cauza drumului pe care circulam. Frate, eram în România, Oradea, poartă de intrare în țară. Iar drumurile arătau de parcă până de curând fusese teatru de război în zonă. Te așteptai ca de la următorul colț să apară și batalionul de tanchiști. Sau măcar o patrulă a Poliției Militare.

Distanța Cluj – Oradea am parcurs-o în 3 ore, în condițiile în care traversarea Ungariei s-a făcut în 6 ore. Frumos, nu?

Smelly-SOB

Și asta nu e tot. Cele aproximativ 24 ore, cât a durat călătoria, am avut, ca și tovarășe de drum, 2 babete plecate de câteva luni în Italia, la munca de jos, care, odată ajunse între români, se pare că uitaseră jumătate din vocabularul de bază, pe care și așa nu îl dețineau în totalitate, și vorbeau mai mult în italiană. Genul ăla de babe care compun audiența postului de televiziune Latrina3. Babete care, spre nenorocul celorlalți pasageri, au gurițat (ca să nu spun că au zbierat ca scroafele) al naibii de tare ori de câte ori cineva încerca să deschidă un geam. Așa că au fost 24 de ore de duhoare insuportabilă de babă nespălată, combinată cu duhoarea unuia care bea bere tot drumul, din care 21, că la Oradea mi-am băgat cracul și am deschis geamul iar la comentariile uneia m-am întors și am sfătuit-o să bage vată în urechi și să închidă gura, 21 de ore aproape fără aer.

Din Cluj plec către Botoșani în câteva zile ….. În articolul următor.

giphy