Matthew Phillips, legătura dintre non-aterizarea de pe lună și Monsanto

Undeva, pe marele Facebook, am dat de un articol care mi-a arătat cam cât sunt de idioți americanii când vine vorba de Organismele Modificate Genetic și de pesticidele folosite de industria alimentară. Pentru că articolul în original era în engleză am hotărât să pierd ceva vreme, să îl traduc și pentru voi, să vă dau motiv de râs.

Săptămâna aceasta a fost deschis un proces la Curtea Superioară a Californiei împotriva celor de la Monsanto. Reclamanții acuză Monsanto de falsă publicitate. Au făcut o problemă din una din secțiunile etichetei Roundup care afirmă: „Glifosfatul are ca țintă o enzimă care se găsește în plante dar nu în animale sau oamni.” Avocatul lor, T. Matthew Phillips, spune destul de clar, în motivație: „Nu încercăm să dovedim că Roundup e dăunător sau cancerigen ci încercăm să evidențiem că Monsanto minte în legătură cu enzimele care sunt ținta Roundup. Roundup omoară buruienile din curte dar și pe cele din stomac.”

Cieți aia din nou, mai încet. Phillips e îngrijorat de buruienile care ne cresc în stomac. Și nu e doar o scăpare ocazională, în timpul unei discuții cu un reporter. În plângerea oficială, înaintată instanței, Phillps afirmă: „Moleculele de glifosfat nu au cum să știe dacă anihilează buruienile din grădină sau pe cele din tractul digestiv.”

Deși afirmă că procesul nu are nimic de-a face cu efectele Roundup, plângerea înșiruie probleme de intestine, indigestii, ulcer, colite, intoleranță la gluten, insomnii, letargie, depresie, infertilitate, boli de ficat, boala Crohn, alergii, obezitate, diabet, insuficiență renală, autism, Altzheimer și dezechilibre endocrine ca fiind probleme e pot apărea în urma folosirii glifosfatului pentru anihilarea buruienilor. Pe pagina lui de Facebook Phillips îi mulțumește lui Stephanie Seneff, afirmând că fără ea acest proces nu ar fi fost posibil. Site-ul web al lui Seneff face trimitere la 3 articole scrise de ea în încercarea de a găsi o legătură între toate aceste boli și folosirea glifosfaților.

Articolele au fost însă puternic și argumentat combătute de Dr. Gorski, Biofortified și Steve Savage. Mulți alții au intrat și ei în dispută, împotriva ei, așa că nu mai e nevoie să dezbatem asta aici. Dar dacă vreți să vedeți cât de departe poate Seneff să meargă, urmăriți clipul în care acuză glifosfații de atentatul cu bombă din Boston și atentatele din școli.

Hai să ne uităm la plângerea despre care vorbim aici. Monsanto afirmă că glifosfații au ca țintă o enzime care se găsește doar în plante nu în oameni și animale. Reclamanții afirmă că acea enzime, EPSP sintetizat, se găsește și în oameni și animale. Bacterii simbiotice se găsesc, într-adevăr, în animale. Bacteriile, cași plantele, conțin EPSP sintetizat. Un studiu în Germania a descoperit că unele bacterii simbiotice pot fi afecate de glifosfați, în vasele petri. Dar cel mai adesea aceste studii nu se transformă în scenarii de scară mondială. Cantitatea de glifosfați rămasă pe ceea ce mâncăm e atât de infinitezimală încât, ca să îl cităm pe Kevin Folta, e „ o cantitate biologică infimă, fără sens, după toate standardele posibile.”

California e locul perfect pentru un astfel de proces. Statul nu are ceea ce e cunoscut ca „cerință științifică”.  Asta înseamnă că reclamantul nu trebuie să dovedească că Monsanto ar fi avut orice intenție sau cunoștință că făcea ceva rău. Kwikset au fost dați în judecată pentru că pe etichetele lor scria „Fabricat în USA” dar un foarte mic procent din produs conținea părți produse în altă parte. În Kwikset vs. Curtea Superioară, Curtea Supremă a Californiei a decis că „reclamanții, care pot afirma sincer că au fost înșelați de eticheta produsului, cheltuind bani pentru cumpărarea lui deși nu ar fi făcut-o altfel, au pierdut bani sau proprietăți”. Cu alte cuvinte, tot ce trebuie să facă reclamantul e să afirme că nu ar fi cumpărat Roundup dacă ar fi știut că organismul uman conține bacterii cu EPSP sintetizat.

Sub legea Californiei nu contează dacă Roundup e sigur. Nu contează că nu cauzează nici una din problemele menționate de Seneff în articolele ei. Tot ce contează este dacă EPSP poate sau nu fi găsit în corpul uman. Singura metodă de apărare la care ne putem gândi ar fi aceea ca Monsanto să demonstreze în instanță că EPSP sintetizat produs de bacteriile simbiotice e diferit față de cel produs de corpul uman, asta privind etichetarea produsului lor. Pare un joc de cuvinte pentru reclamanți dar nu și dacă EPA crează un precedent.

O posibilitate de a salva Monsanto ar fi existența unei legi sau reglementări federale care să permită Monsanto să facă această afirmație. Când anumite companii producătoare de mâncare au fost chemate în instanță pentru că au afirmat că mâncarea lor conține 0 g de grăsimi saturate, deși au fost găsite cantități minuscule, reclamanții au pierdut procesul pentru că FDA a permis companiilor să facă acea afirmație.  De aceea mâncarea organică poate avea cantități neglijabile de pesticide sintetice sau OMG iar produsele non-OMG pot conține până la 10% ingrediente MG. FDA a reglementat aceste afirmații iar acțiunile colective ale avocaților din California nu au ce face.

EPA reglementează pesticidele, etichetele produselor. Tot EPA a aprobat folosirea de către Monsanto a frazei: „Glifosfații atacă o enzime aflată în plante dar nu și în oameni sau animale.” Actul Federal al Insecticidelor, Fungicidelor și Raticidelor dă EPA puterea de a reglementa etichetele pesticidelor în toate statele. În California reglementarea e în favoarea reclamantului dar, cel mai sigur, Monsanto va câștiga procesul la primul apel făcut la o curte federală.

Reclamanții ar putea totuși să își caute un alt avocat când mai vor să dea pe cineva în judecată. Nu unul care contestă aterizarea pe lună și îi e frică de urmele de vapori lăsate de avioane (chem-trails). Ca și majoritatea proceselor împotriva Monsanto, nu au nimic de pierdut. Dacă vor câștiga vor primi în poștă un cec frumos. Dacă vor pierde pot urla despre cum Monsanto deține sistemul juridic.

Aș mai adăuga de la mine că nu e ok să ai un avocat care care susține cu tărie că epidemia de gripă spaniolă din 1918 a fost provocată de vaccinuri, că Niel DeGrasse Tyson e doar un actor și că Bill Gates a finanțat nu știu ce proiect prin care să se împrăștie chemtrails în atmosferă. Și pentru așa ceva există dovezi. Mai jos sunt câteva fotografii. 10361405_1599433333660049_4744454243306482531_n 11058774_1599433326993383_8884009199979640955_n 11151073_1599433330326716_5265909789487729389_n