Sinuciderea asistată și motivele invocate împotriva ei

Argumente-pro-si-contra-eutanasiei-Sxc5Unul dintre cele mai sensibile subiecte din lumea cvasi-creștină a Europei de Est, unul dintre subiectele despre care nu se discută mai niciodată sau, dacă îndrăznești să aduci subiectul în atenția unui grup, te trezești nițel înjurat e cel al sinuciderii asistate.

Aplicată cu destul succes în unele țări din vestul comunității europene, cum ar fi Elveția și Belgia, dezbătută puternic în Franța, unde Hollande, președintele, încearcă să o legalizeze, sinuciderea asitată medical, pe care o vom numi SAM, este una dintre cele mai umane și eficiente financiar metode de a încheia socotelile cu viața.

La noi există însă câteva grupuri organizate, cum sunt cei de la Pro-Vita, care luptă din răsputeri ca Sam să nu fie niciodată legalizată. Pentru că lor li se pare că au dretul de a decide asupra vieții celorlalți. Sau pentru că … religiozitate.

Organizațiile care mărșăluiesc puternic împotriva acestor reglementări au făcut și o listă de posibile efecte negative pe care SAM le-ar putea avea asupra pacienților, efecte care mi se par la fel de rase de păr ca și sanctitatea vieții, în condițiile în care creștinii se duc în zone musulmane ca să le zboare ălora scăfârliile pentru că Isus vs. Mahomed.

Eutanasia, odată legalizată, nu va putea fi controlată. Vor fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au dorit acest lucru. Iniţial gândită pentru grupuri strict delimitate cum ar fi pacienţii cu boli în fază terminală, eutanasia ar fi mai devreme sau mai târziu folosită şi pentru alte grupuri de pacienţi cum ar fi persoanele în vârstă, pacienţii cu handicap, pacienţii cu probleme afective, cei cu infirmităţi şi chiar copii sau nou-născuţi cu infirmităţi.

Aici o să o citez pe prietena mea: „Bine, mă… !!!”

Măi, tu chiar vorbești serios? De ce s-ar întâmpla așa ceva? Dacă e gândită pentru anumite categorii de pacienți, cei care suferă de dureri pe care voi nu vi le imaginați nici în cele mai negre coșmaruri, de ce ar fi aplicată asupra oamenilor care vor să trăiască? Știi … de aia i se spune sinucidere și nu Execuția Asistată Medical. Sau poate aveți de gând să aduceți un nou Hitler la putere și vă temeți de ceea ce ar putea face? Relax, o să facă și fără legislație dacă o să vrea. Ce, ăla a avut legi ?

Legalizarea eutanasiei sau SAM ar impune o presiune asupra celor bolnavi şi a acelora care simt că din cauza bolii, infirmităţilor sau bătrâneții, au devenit nefolositori sau o povară pentru societate şi în special pentru rude. Ei se simt constrânși moral să accepte eutanasierea, care costă cu mult mai puțin decât tratamentul pentru cancer, spre exemplu.

De fapt în statele în care se aplică există controale foarte riguroase și un pacient poate întâmpina un refuz dacă se descoperă că vrea să o facă din motivația greșită. Pentru că nu discutăm aici despre suicid pentru cei cu depresii majore, care nu mai au chef de viată. Ăia vor găsi cu siguranță alte mijloace să își atingă scopul, nu e nevoie să le dăm noi acceptul.

Cât despre constrângerea morală … mă îndoiesc că, la cât de curve de atenție sunteți, veți lăsa voi vreodată un caz de genul ăsta să treacă neobservat. Și atunci … se vor lua măsurile necesare. Dar … dacă persoana este în deplină posesie a cunostințelor ei și doctorii decid că boala de care suferă nu mai poate fi vindecată sub nici o formă, nu văd de ce nu. Vă spun eu mai încolo care e adevărata voastră motivație. La final.

Autonomia pacientului va scădea odată ce eutanasia sau SAM va fi legalizată. Dorinţa de a muri este rareori o decizie într-adevăr autonomă. Ea este mai degrabă expresia depresiei, durerii sau a unui control slab al simptomelor, decât o dorinţă autentică.

Fix despre asta vorbeam mai sus. Despre controale riguroase, despre teste psihologice, care să ateste că decizia este una perfect conștientă și nu doar o dorință trecătoare, provocată de o durere temporară, indiferent de gradul ei.

Legalizarea eutanasiei sau SAM va aduce modificări profunde în atitudinile sociale faţă de boală, infirmităţi, moarte, vârsta înaintată şi în ce privește rolul profesiei medicale. Odată ce eutanasia este legalizată, va deveni din ce în ce mai mult o „opţiune de tratament” printre celelalte tratamente medicale şi chirurgicale obişnuite.

Deci … bateți câmpii pe același subiect de câtiva ani. Ce are, frate, a face tratarea bolnavului de o afecțiune trecătoare cu bolnavii în faza terminală. Oamenii ăia NU MAI AU OPȚIUNI DE TRATAMENT, de aia mor. De aia se numește faza terminală, pentru că orice optiune de tratare a bolii a fost epuizată și tot ce mai pot face medicii e să îl țină drogat ca o legumă, așteptând să crape. Treabă care costă sume enorme.

Legalizarea eutanasiei şi SAM va submina îngrijirea medicală, în special îngrijirea paliativă şi va submina serios relaţiile doctor-pacient. Legalizarea eutanasiei va aduce o schimbare fundamentala în relaţia doctor-pacient, când pacienţii se vor întreba dacă medicul care intra în salon poartă hainele albe ale unui tămăduitor sau pe cele negre ale unui călău.

Ok … repet. Se numește sinucidere. O ceri, o primești. Nu ți se aplică cu forța. Nu te forțează nimeni să bei pastilele  pe care ți le întinde medicul. Nu îți bagă nimeni cu forța în venă perfuzia care te va trimite în lumea celor care nu cuvântă. NU E EXECUȚIE.

Iar despre subminarea relației pacient vs. medic  … ce treabă are? În țările în care se aplică așa ceva există clinici specializate pentru așa ceva. În spital te duci să te tratezi. Într-o clinică de aia te duci să mori. Și știi sigur că cel care intră pe ușa salonului de asta intră. În plus există niste note de plată, pe care le achiți înainte. Și ți se spune pentru ce sunt banii.

Moartea nu e chiar aşa de „bună” după cum se spera. Unul din argumentele principale în favoarea eutanasiei şi a sinuciderii asistate medical este acela de a-i oferi pacientului o „moarte bună”. Totuşi, realitatea este total diferită. Experienţa arată apariţia unor complicaţii deloc rare. În loc să moară rapid, unor pacienţi le-a luat câteva zile să moară!

Ok … sursa ? Adică … am văzut și noi acele complicații care au apărut în timpul unor execuții iar condamnatul s-a chinuit îngrozitor. Dar alea au cea mai banală explicație posibilă. E vorba despre amestecuri de droguri care nu fuseseră testate cum trebuie. Nu există și nu vor exista pacienți care să reziste unei injecții cu clorură de potasiu făcută intra-venos, mai mult de 20 de secunde. La fel și cu cianura de potasiu.

În societatea est-europeană părerea generală despre Sam se încadrează în termenii de mai sus. Fie că vorbim de o exprimare moderată sau de una radicală, lumea creștin-ortodoxă consideră că sinuciderea e un păcat capital, care nu va fi iertat, drept pentru care sincigașii, chiar dacă sunt creștini, nu vor fi înmormântați cu ritualul religiei lor. De fapt, în lumea creștin-ortodoxă cam tot ce face omul legat de moarte lui sau familia după aceea, incinerarea, de exemplu, și contravine regulilor stabilite de conducătorii bisericii, reguli adoptate cu sute de ani în urmă și care ar trebui adaptate la societatea modernă, dar care sunt menținute așa dintr-o încăpățânare prostească și din frica de schimbare, cam tot ce face omul și contravine lor este păcat și este sancționat.

eutanasie

Persoanle non-religioase însă au o părere mai deschisă către nevoile pacientului terminal și nu se cramponează atât de tare în normele prevăzute de tradiții. Mare parte dintre ele sunt de acord cu conceptul dar în condiții foarte stricte. Ceea ce mi se pare destul de în regulă. Nu vrea nimeni să ajungem să speculăm SAM pentru tot felul de motivații materiale sau de statut social. Mai jos o să redau câteva din părerile celor care au comentat pe marginea întrebării, fără însă a mai dezvălui și identitatea lor.

Comentator 1: Mă bucur că au legalizat-o anul ăsta in Canada, mare tambalau a fost, dar ratiunea a învins lobbyul bibisericii… Se poate lua doar la vointa expresă a individului in cauza si doar atunci când verdictul doctorului e definitiv că nu mai e absolut nici o speranță de ameliorare…

In situatia groaznică in care individului îi e imposibil să comunice si nu e in deplinatatea facultatilor mentale, am impresia că membrii familiei nu pot decide pentru el…

E un mare castig legislativ si uman legea asta, să mori cu demnitate si să fii stăpânul absolut al vietii tale. Din ce stiu eu, doar statul Oregon are asa ceva in SUA, iar in Europa doar Elvetia si Olanda.

Comentator 2: Ce spune Alex dar accesul la un astfel de serviciu să fie făcut numai în baza unor criterii de selecție foarte stricte. Numai dacă se dovedește „without a reason of a doubt” că solicitantul suferă într-un asemenea hal încât viața sa e practic imposibilă de continuat și nu există absolut nicio alternativă satisfăcătoare.

Zic alternativă satisfăcătoare fiindcă analgezicele/drogurile ar putea fi o alternativă dar dacă vorbim spre exemplu de cineva blocat la pat pentru tot restul vieții sale, e clar că alternativa asta contribuie dar nu destul.

A ajuta la sinuciderea unei persoane e o responsabilitate extrem de mare atât pentru cel ce se sinucide cât și pentru cel/cei care-l ajută să-și termine viața.

Viața merită trăită cât timp poți obține ceva satisfacție din ea, oricât de mică. Din clipa în care nu mai poți obține nimic de la ea fiindcă simpla existență e un chin care-ți absoarbe toată energia și concentrarea atunci e uman să-i permiți omului să se sinucidă.

Mecanismul de sinucidere e realizat de partea terță. În final controlul e lăsat în mâna bolnavului, mecanismul de declanșare fiind evident adaptat după ce fel de suferință fizică o fi având (dacă e una fizică).

Comentator 3: Dupa un proces exact ca a celor condamnati la moarte, in care se discuta contextul (bineinteles, fara cei 15 ani de asteptare), sunt total de acord ca unele persoane sa vrea sa isi puna capat zilelor. Nu face placere nimanui tu ca copil sa iti vezi parintii ca legume.

Cu toate astea, traim in Romania si stiu persoane cu ” De abia am asteptat sa moara, era o durere in cur” , si ar putea aparea anumite presiuni pentru mosteniri, confort etc. (ca doar asta invatam la scoala)

Comentator 4: Sunt de acord cu sinuciderea asistata. Daca pacientul este in chinuri si nu exista leac pentru el atunci eutanasierea e cel mai uman lucru pe care il putem face. Ar trebui pregatita de medici si initiata de pacient. O punga pt transfuzie cu substantele letale iar pagientul si fie cel care apasa pe un buton care sa inceapa procesul.

Comentator 5: O prostie ateopata ! O lipsa a culturii vietii ! Aaaha ha ah aha hahhh ! Doar nu vrei sa fiu de acord cu sinuciderea ? Impropriu spus . E crima ! Tu esti de acord cu crima ? Calaule ! Aaaha ha ha hahaahhhhh ! Ce discutati voi aici ? Socotiti crima sinucidere si negrul alb ? Aaaaha ha ha ha hah !

Comentator 6: Cred, deasemenea ca persoana care solicita acest”serviciu” trebuie sa fie in deplinatatea facultatilor mintale când face aceasta solicitare si ca ar trebui, in caz contrar, sa se solicite si votul familiei (partener de viata, copii) dupa o analiza serioasa asupra intereselor materiale care ar putea influenta decizia. Si in cazul in care se face sa se faca folosind o metoda nedureroasa pentru solicitant in cadrul unei institutii medicale special autorizate

Iar la final vă las cu regretatul George Carlin și discursul lui despre sanctitatea vieții.