Depresiile, suicidul și spectacolul

Am văzut zilele trecute, undeva pe întinsul Facebook, o discuție despre suicid și depresie. M-a uimit ușurința cu care oamenii din jur judecă tot ceea ce ține de depresie și de efectele pe care le are ea asupra psihicului uman.

Discuția a plecat de la o tentative de suicid a unui locuitor al mândrei noastre capitale, Bucureștiul. Un nene care a considerat că ar fi foarte util să sar înainte unui metrou. S-a întâmplat pe Magistrala 1, la stațiaTitan, pe sensul de mers către Republica.

Nu afirm că e corect ce a făcut personajul. Personal mi se pare a fi nu doar dorița lui de a încheia socotelile, ci și un mod de a atrage atenția. Dar de la a gândi lucrurile obiectiv până la a afirma, cu tăria idiotului convins de propriile afirmații, că persoanele care suferă de o formă de depresie pot să și-o țină sub control … e distanță mare.

În ultimul DSM există câteva zeci de condiții psihiatrice care au, ca simptom, depresia. Mare parte dintre ele sunt extrem de diagnosticat și nu se văd în primele faze. Nici măcar cel bolnav nu își dă seama că ceva nu e în regulă cu el. Dar nu vom discuta aici despre ele în amănunt. Pentru cei care chiar vor să știe ce este și cum se tratează există mediul online, în care pot căuta informații.

Vreau doar să enumerăm câteva tipuri de depresie și modul în care ele afectează pacientul.

Depresia majoră

large_image_13670

Efectele depresiei majore pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient. Ea poate provoca tulburări ale proceselor fiziologice normale – hrănirea, somnul, nivelul de activitate fizică, capacitatea de concentrare și de realizare a diferitelor sarcini.

Daca nu este eliminată, depresia majoră poate duce la pierderea productivității, declin funcțional și creșterea riscului mortalității, nu neapărat prin suicid cât prin diferitele efecte pe care tulburările proceselor fiziologice le pot avea asupra întregului organism.

Partea urâtă, pe care cei mai mulți nu văd, e că cel care suferă de depresie nici nu realizează asta. Cel mai adesea modificările apetitului, starea de oboseala generală, somnoleța continuă, apatia, sunt puse pe seama stresului zilnic de la muncă. Iar când efecte sunt deja vizibile de catre un observator extern, e deja destul de târziu iar pacientul are nevoie de medicație psihiatrică, nu doar de consiliere.

Depresia psihotică

depresie psihotica

Depresia psihotică are 3 parametrii de caracterizare: tristețe  profundă, scăderea activității intelectuale, scăderea activității motorii. În cadrul ei apare noțiunea de “durere morală“: tristețe profundă și idei delirante de inutilitate și de autoacuzare.

Este însoțită de imobilitate psiho-intelectuală, gândire lentă, latență mare la elaborarea răspunsului la întrebări, voce șoptită, stare de imobilitate fizică (motorie): umeri căzuți, privește în pămînt (nu-și privește interlocutorul).

Din cauza acestor manifestari, apare dorința de sinucidere, dar bolnavul nu acționează în acest sens (lipsa capacității de a trece de la idei la fapte).

Depresia psihotică apare în pusee, la aproximativ 10 % din populație, mai frecvent la varsta de 40-60 de ani și mai rar la adolescenti. Ca perioadă de apariție, este mai frecventa la sfârșitul primăverii și începutul verii.

Tulburare distimică

Depresie-simptome-tratament

Aceasta se manifestă pe termen lung (2 ani sau chiar mai mult), dar este mai puțin severă. Persoanele care suferă de tulburare distimică au o dispoziție depresivă în cea mai mare parte a timpului. Ei își descriu starea de spirit ca fiind „tristă” sau „ abătută”, pot avea un interes scăzut pentru a desfășura activități și se văd pe ei înșiși ca neinteresanți sau incapabili.

Simptomele acestei boli devin o parte a experienței de zi cu zi a individului, astfel încât acestea sunt văzute ca trăsături de personalitate („eu întotdeauna am fost așa” sau „așa sunt eu”). Această tulburare cauzează individului un disconfort puternic în domeniul profesional sau școlar, al interacțiunii sociale sau în alte domenii importante de funcționare.

Mai pe înțelesul celor care nu știu cu ce se mănâncă depresia, aceste persoane sunt cei pe care cei mai mulți dintre noi îi numim „antisociali din naștere” și pe care îi cam evităm. Și asta e partea proastă, pentru că dacă li se arată, bucată cu bucată, că nu sunt chiar așa cum se consideră ei, treptat, își revin, fără medicație de specialitate.

Depresia postpartum

Depresia-postpartum2

Depresia postpartum poate apărea în cazul mamelor în primele luni de la naștere. Fără tratament, depresia postpartum poate avea o evoluție prelungită și disabilitantă. Această boală este foarte frecventă, afectând 1 din 8 femei după perioada de sarcină.

Ea mai poate apărea și după avort, fie el spontan sau la cerere, nașterea cu făt mort sau adopție. În cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o pot pune în pericol atât pe pacientă, cât și pe cei din jur (psihoză postpartum).

Tulburare afectivă sezonieră

depresie sezon

Depresia sezonieră (numită și tulburare afectivă sezonieră) este, pe scurt, o stare de disconfort psihic și fizic asociată cu schimbarea de anotimp, de obicei toamna și iarna.

Dintre cauzele posibile de apariție a acesteia sunt: dereglarea ceasului biologic intern (a ritmului circadian) sau dificultăți de reglare a unei substanțe chimice cerebrale, denumită serotonină.

Simptomele despresiei sezoniere debutează toamna, ating un punct maxim pe perioada iernii și dispar de obicei primăvara. Exista un procent mic de indivizi care pot suferi de această tulburare afectivă și vara. 70-80% dintre cei cu această tulburare sunt femei, cel mai frecvent în jurul vârstei de 30 de ani.

Tulburarea bipolară (maniaco-depresivă)

tulburare_bipolara

Este caracterizată prin schimbarea ciclică a stărilor: manie și depresie. Aceste schimbări de stare pot fi dramatice și rapide, dar adesea sunt graduale. În episodul maniacal, persoana în cauză poate fi superactivă, foarte vorbăreață și cu o mare cantitate de energie.

Mania afectează adesea gândirea, judecata și comportamentul social, cauzând probleme serioase și comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simți exaltat, ia decizii nesăbuite fie profesional, fie personal. Netratată, mania poate conduce la o stare psihotică (de pierdere a simtului realitatii).

Acum o să îi întreb pe cei care susțin cu tărie că manifestările depresiilor pot fi controlate dacă ar putea să controleze cele câteva afecțiuni de mai sus. Asta în condițiile în care, mă repet, mulți dintre pacienți nici nu știu că au o problemă decât când e foarte târziu.

Cât despre suicid … cred căe alegerea fiecăruia cum își încheie viața. Doar că nu consider oportun a însoși acea decizie cu un spectacol public în afara cazului în care pacientul cere, în mod inconștient, ajutor de specialitate. Pentru că altfel nu știe cum și nici nu poate.

Anunțuri

Mulțumim pentru feed-back.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: