Un ateu întreabă: creștinilor, de ce ?

De ce cred unii creștini că oamenii au ceva cu religia lor? Întotdeauna m-a bătut groaznic modul în care oamenii își raportează credința la o instituție. Cu cât instituția aia e mai mare și mai importantă, cu atât li se pare lor că acea credință e mai puternică în comunitatea în care ei trăiesc.icoana0

Și nici de ce leagă automat reproșurile aduse instituției care, într-o existență care depășește un mileniu a ajuns la dimensiunile unei mafii a viselor de nivel universal, sunt automat îndreptate împotriva credinței lor.

111814_1005_bisericaort5

Nu cred că am să înțeleg niciodată de ce e nevoie de o manifestare a credinței în spațiul public, pentru a arăta și altora credința lor. De ce nu o pot face în mediul privat, în locuințele lor? De ce se tem? Se gândesc poate că dacă nu vor mai fi văzuți pe stradă, stând la cozi la moaște sau cărându-și pumni la coadă la aghiazmă de Bobotează, lumea îi va uita? Auuu … atât de nesiguri sunteți pe voi încât simțiți nevoia continuă să ne arătați că existați și că voi credeți în ceva? Atât de nesiguri sunteți pe dogmele și credințele voastre încât cedeți că dacă nu vă arătați în mod constant veți rămâne fără adepți și că lumea le va uita undeva, în negurile istoriei? Înseamnă că n-a fost tocmai cea mai bună dogmă,dacă lumea nu a folosit-o și după aia ca exemplu. Și poate că ar fi cazul să o aduceți puțin la zi.

Nu voi înțelege niciodată cum poate fi un om atât de îndoctinat de un altul încât primul să îi ofere putere aproap totală asupra tuturor posesiunilor lui, în speranța unui loc lângă un „iubit conducător” după ce oricum nu va mai conta ce se întâmplă cu tine. Și aș vrea să cred că nu tocmai frica de moarte și uitare îi duce în așa hal de disperare.

Cum dracu să îți fie frică să mori? Cum, când în jurul tău e numai moarte, de la naștere și până îți vine și ție rândul? Când tot ce se vede în jur se naște, trăiește și la urmă moare? Cum dracu să îți mai fie frică să mori după toate astea?

Oameni mici, pe care necunoscutul îi sperie atât de tare încât sunt dispuși să plătească oricât numai să nu intre acolo. Oameni lași pe care frica de cunoaștere și cea de enigme încă îi face să le înghețe până și ultimul petec de piele.

Dacă sunteți atât de siguri de existența „iubitului comandant” nu mai aveți nevoie de interveția unor șarlatani prea-îmbogățiți, nu? De ce să mai existe, între tine și zeul tău, intermediari, care să aibă și ei partea lor, când există și opțiunea fără?

Sau poate că nici voi nu sunteți? Și atunci mă întreb serios: de ce ne băgați pe gât credința voastră?

sfintele-moaste

Anunțuri