Silentium in UPU. Sau cum durerea ta deranjează medicii.

images

Eeee … și ne abatem de la subiectul general, cu care v-am învățat, dragi cititori. Pentru că astăzi vom învăța despre bunul mers în medicina de urgență din România. Sau despre cum se poate muri așteptând să fii băgat în seamă în sala de așteptare a secției UPU.

Acum … să tot fie vreo două zile, am chemat salvarea până la mine. Aveam chef să beau o cafea și nu voiam să o beau singur. Aaa, și mă durea a dracului de rău în piept, așa, în zona inimii, cu o juma de piept și o bucată de umăr. Cred că de la așteptat lângă oala de cafea, să nu dea în foc.

Au venit destul de repede … nu cât să mă fi resuscitat dacă era să fac un infarct și să se oprească pompa principală de la colmatarea/obturarea țevilor, dar destul de repede, ținând cont de modul în care se mișcă de obicei ambulanța dacă cel care are nevoie de ea e și cel care sună, caz în care se pare că dispecerele consideră că nu crăpi în următoarea juma de oră.

Au intrat în casă, au venit frumos lângă mine, s-au uitat să vadă dacă mai respir, mi-au pus o branulă, m-au pus pe ceva scaun de transport și … pe-aci ți-e drumul. Adică la UPU. Asta fără să vadă dacă restul semnelor vitale, în afară de tensiunea arterială, sunt cât de cât ok. Le dăm crezare, sunt asistenți, cel puțin ăla care a venit, așa că nu știu prea multe.

Am ajuns la UPU Cluj Napoca. Cei care au mai fost acolo știu că atunci când spun că se așteaptă cu orele nu glumesc. Aveam niște dureri în piept de urlam. În condițiile în care eu trăiesc zilnic cu dureri destul de mari și sunt învățat cu durerea, așa că îi fac față destul de bine. Și cu toate astea am fost rugat să mă cobor de pe targa de transport pe un scaun din sala de așteptare și să mai stau acolo cca 25-30 min.

După care s-au gândit, probabil pentru că deja începusem să vărs de durere, să mă i-a în primire, să vadă ce e cu mine. Gând care a trecut la fel de repede pe cât a venit. Pentru că m-au dus la ecograf și văcuța care poartă titlul de medic, Alexandra Grove, pe numele ei de copitată, a hotărât că ar trebui să îmi facă o ecografie.

M-a pus tanti lângă aparat, a turnat pe mine o grămadă de gel de ăla, a așezat sonda pe coaste și am auzit dintr-o dată: „Eu mă duc să chem alt medic, mai mare, să îți facă ecografia, că te doare și îmi e milă să apăs!” Futu-ți dumnezeii mă-tii de proastă …

A schimbat patul pe care eram, noroc că au roți la paturi, în alt colț de cameră, și … cam atât. După alte 20 min de urlat de durere s-au gândit să îmi facă o intra-venoasă cu Nospa, un anti-spastic, care, după ei ar fi trebuit să îmi calmeze durerea. Asta în condițiile în care medicamentația mea prevede 2 calmante extrem de tari: Tramadol de 100 mg și Ultracod, care conține 30 mg de fosfat de codeină.

La o altă bucată de vreme … dracu să mai știe cât a trecut, a venit domnișoara vițică doctor Grove cu un recipient de urină, că ar avea nevoie de o probă de urină. De la un om pe care îl dor coastele, dacă nu chiar cordul…. Scuza ei? E posibil ca durerea mea din piept să fie cauzată de o infecție urinară. Ești proastă fă? O infecție urinară? Altă scuză n-ai? În pula mea, nu mă ustură pula la pișare și nici nu mă doare zona rinichilor… Mă doare pieptul, vaco !!!

I-am dat proba de urină după care o tanti asistentă mi-a băgat la branulă o perfuzie. Cu ce? Cu soluție salină. ClNa curat, în concentrație de 9%.Pentru necunoscători … Ser fiziologic. Da … Ăla de îl folosesc la diluarea unor medicamente, care nu are nici un alt efect decât că … diluează. De unde știu că era goală? Pentru că nu au injectat nimic în ea și nici pe foaia cu care am plecat nu erau trecute alte medicamente decât cele pe care știam că mi le-au dat.

Și stăm … mult… Până se termină punga aia de 500 ml de ser fiziologic  … Probabil sperau într-o minune. Sau în placebo. Țeapăăăă !!! Nu merge la mine. Când aproape s-a terminat a mai venit una și a schimbat-o. Cu ceva soluție, medicament de data asta, cu rol de relaxant muscular și de calmant. Nu mai rețin exact numele, era ceva cu Neo…

Și abia după ce am ajuns la finalul ăleia a venit o doctoră, chirurg, care mi-a făcut ecografia începută cu mai bine de 3 ore în urmă. Ca să îmi dea un diagnostic halucinant: nevralgie intercostală. Pentru profani: o durere între coaste. Zi să mori tu că nu e o durere între coaie? Serios? Da eu pentru ce pula mea am chemat salvare? Ăla e simptomul care m-a adus la voi, oaie blondă. Da, era blondă.

În tot timpul ăsta o altă tanti, doctoră, tot făcea gât că să tac din gură. Prima oară am auzit-o când au venit alea după proba de urină, că mi s-a adresat direct. Răspunsul meu: „I-a să te văd cum taci tu când feți! Că eu îs învățat cu durerea ca câinele cu legătura. Și tot nu mă pot abține.”

A doua oară, când mi se făcea ecografia, din cauza durerii, m-am schimonosit de câteva ori și am scrâșnit din dinți. Probabil că m-am și mișcat. Și una, chiar nu mai știu dacă aceeași mi-a spus să mă controlez, că nu-s la mine acasă. Răspunsul meu: „Tu n-ai analize de făcut? Marș de aici, dacă te deranjează!” Da, sunt foarte agresiv și cu un limbaj de birjar ,în momente ca ăla, dar vreau să îl văd pe ăla sau aia care nu e.

Durerea începuse să mă lase, de la perfuzia nr. 2, analizele de sânge ieșiseră cât de cât ok, așa că am întrebat sec: mai poți să faci și altceva? Mi s-a spus că nu. Am cerut să mi se facă ieșirea, cu gândul că îmi bag pula și data viitoare ma duc la Botoșani la UPU. Și atunci și-au amintit ceva: că nici unul/una dintre văcuțele prezente acolo nu mi-a făcut o electrocardiografie. Adică … ceva ce trebuia făcut în primele 5 minute de la intrare. Nu că ar fi fost ceva în neregulă cu inima mea. Nu, doar ca să respecți protocolul. EKG a arătat ce știam de mult: o aritmie extra-sistolică și cam atât.

Am plecat de acolo neștiind nici azi de ce m-a durut atât de puternic inima, de ce încă mă mai doare puțin și neștiind cât o să ma mai doară. Dar cu un diagnostic beton și imposibil de contrazis: nevralgie intercostală. Adică o durere-ntre coaste. Și pe drum mi-am amintit de un ginecolog din Botoșani, dr. Stâncescu, care, când intrau femeile în travaliu, era foarte deranjat de țipetele lor. Avea o replică pe care o arunca mai tuturor: „Dacă ți-o plăcut să stai la futut, amu ce te ragi ca vaca!” … Asta în perioada împușcatului.

835169