Un elvețian ia la rost ‘telectualii de carton ai României

Da, știu, am promis să nu o mai fac. Dar e, cred, cea mai frumoasă lecție despre libertatea de expresie și despre ceea ce s-a întâmplat în Franța.

Laurent Chrzanovski (istoric și arheolog elvețian stabilit în România):1958370_10152080097499302_36689098_n

Nu am venit in România să fac umor francez, așadar va rog să nu mă învățați ce ar trebui să fie „moderat” în umorul de la mine de acasă, domnilor erudiți din spațiul public românesc.
Ca francofon, născut în Le Canard Enchaîne, Charlie și Hara-Kiri (varianta încă mai trash), chiar încep să fiu de ce în ce mai scârbit, nu de ULTRAS(-legionari, -ortodocși, -dacomani etc.) dar de reacția oamenilor pe care îi consider de valoare și care, unul după celălalt, apar spunând că trebuie să vorbim moderat, să nu provocăm inutil cu caricaturi atât de vulgare etc. etc. (a se vedea reacția lui Hurezeanu pe Digi24).

Mi se pare important să subliniez 3 aspecte externe și 1 intern, pur romanesc:

  1. Fiecare țară are stilul său de umor. Un Charlie ar falimenta în România exact cum a falimentat Cuore în Italia. Dar NIMENI nu are voie să înceapă să arunce cu rahat asupra stilului de umor a altora, mai ales că nu traiesc acolo. Rămân de acord că Charlie, ca și Sasha Baron Cohen sau alți, sunt potriviți numai lumea Franței sau Anglosaxonă. Așa că de ce, stimați domni din România, scuipați pe ceva pe care, nici dacă ați dori, nu îl găsiți la chioșcul de ziare de lângă casa dvs.?
  2. Charlie în Franța nu este citit decât de cca 100.000 de persoane, maxim. Caricaturile sale, uneori chiar violente, au suscitat în schimb o gramadă de dezbateri, foarte utile democrației, i.e. și-au atins rolul lor.
  3. Charlie este un ziar supus echivalentului CNA (serios, nu ipocrit ca cel românesc) pentru presa scrisă. Ori, Charlie nu a fost interzis niciodată în țara în care legislația împotriva discriminării este extrem de performanta, până la exces. În schimb, în Franța, publicația ‘Ortodoxiatinerilor’ ar fi amendată cu o sumă beton și, probabil, interzisă, cu suspendare pe minim 6 luni, pentru incitarea la violență religioasă. Exact cum a fost amendat (dar nu interzis de teatrul, interzicerea a venit de la politruci) Dieudonné, pentru glumele sale de foarte prost gust, care chiar sunt de un antisemitism crunt. Același Dieudonné a fost ieri arestat și eliberat pentru o postare a sa pe FB „iubesc Coulibaly”.
  4. Cum pot, în România, oameni care sunt sau se pretind „intelectuali” (nu vb. aici de Tudor-Popescu, care demult a devenit un personaj de umor trash/porno care încă se crede editorialist) să continue mișcarea anti-Charlie???

Dragi și stimați „nu sunt Charlie”, când în România va exista imigrare masivă, multietnică, și problemele de integrare adiacente, multiconfesionalism extra-creștin  peste 20%, când și cantina școlară a copilului Dvs va refuza să mai gătească porc, când dvs. nu veți mai putea sa mergeți la piscină între 15:00 si 17:00, pentru că atunci este permis accesul numai femeilor, când veți avea moschee clandestine prin Dorobanți, o sa vorbim din nou, cu drag, despre Charlie.

Caricaturile lui Charlie sunt îngerași față de toate homofobiile, xenofobiile, prostiile și incitarea la ura vehiculate zilnic în spațiul virtual, necontrolat, românesc.
Între timp reflectați la următoarele întrebări:

  1. Daca Charlie, dat constant în judecată de către politruci, era un gunoi adevarat, de ce toate clădirile statului francez au purtat „Je suis Charlie”?
  2. De ce 4 milioane de Francezi au ieșit în stradă pentru un ziar tipărit la 50.000 de buc./săptămână? De ce cele mai tari mesaje de solidaritate au venit din țările maghrebiene și mai ales de la  ziariștii acelor țări?
  1. De ce singurul primar musulman dintr-un oraș mare din Europa, cel din Rotterdam, a declarat ieri că cine nu îmbrățișează valorile democratice ale Europei, inclusiv presa satirică, este liber să plece? – evident declarația a fost urmată de un val de invitații la moderare de către politruci creștini olandezi.
  2. Chiar preferați să intrați la o cafenea și să aveți pe masă CanCan+Click+Libertatea? Sau un ziar care pune degetul pe rănile de rezolvat și dezbaterile urgente ce ar trebui să aibă loc în societate?

Închid cu 2 superbe anecdote despre aceasta minunată lumea islamică radicală pentru care trebuie sa fim foarte moderați, noi, Europenii:

– Un șeic foarte respectat din Arabia Saudita, curprinsă și ea de o iarnă mai cruntă ca de obicei, a interzis copiilor să facă oameni de zăpadă, fiind o erezie…

– Un imam tradițional din Siria (nici nu vorbesc de unul tolerant, cei 3 fii ai săi sunt combatanți ISIS) a fost decapitat vinerea trecută pentru că a îndrăznit să spună, împotriva voinței Dumnezeului lui, că metodele de executare ale ISIS sunt, uneori, „prea crunte”)