Ultimele întrebări despre Charlie Hebdo.

charlie

E ultima oară când mai scriu despre Charlie Hebdo. Pentru că deja e epuizat subiectul. Dar de data asta o fac pentru a răspunde unui membru al comunității atee din Românica, care a pus întrebările de mai jos pe unul din grupurile de Facebook. Florine, tu ai întrebat. Uite și răspunsurile pe care eu, în virtutea libertății de exprimare, le consider a fi corecte.

  1. De ce musulmanii cumpărau Charlie Hebdo?

De ce nu? Din același motiv pentru care Orientul Mijociu e pe primul loc în Google Trends la căutări de gen „animal sex”, „child sex”, „child rape”, „gay sex” și altele. Asta deși Coranul spune că o poti lua pe copilă de nevastă da nu poți întreține relații sexuale până la pubertate. Și interzice homosexualitatea.

  1. Dacă ei nu cumpărau, ce fel de prieteni aveau, care cumpărau și le dădeau?

Dacă nu le cumpărau ei, e din cauza lipsei de bani. Nicicum nu se va duce un non-musulman la un musulman fundamentalism, excluzând faptul că fundamentaliștii nu au prieteni buni non-musulmani, să îi arate niște reviste cu Mahomed, dacă nu vrea să ajungă la spital. Se numește, pe la noi, ipocrizie.

  1. De ce nu împușcau prietenii care cumpărau și ajutau la distribuirea revistei?

Stârpește răul din rădăcină. De ce să omori 60,000 de oameni, pentru că achiziționează o revistă, când poți, pur și simplu, să încerci să închizi revista?

  1. De ce sunt considerați nebuni niște oameni care au obținut o finanțare, au făcut achiziții, au desfășurat si au terminat un proiect cu rezultate bune pentru finanțator?

Te referi aici la revistă? NU îi consideră nimeni nebuni pe ăia. Unii spun doar că s-au întins dincolo de plapuma lor, așa că au pățit-o. Ce făceau oamenii ăia nu era nebunie. Dacă vrei să fii în ton cu Pleșu, și alți ‘telectuali de carton de pe la noi, ceea ce face Charlie se poate numi cel mult provocare. Sau jignire.

Dacă vorbești însă de gruparea teroristă … care sunt rezultatele bune pentru finanțator? Au reușit să facă o revistă aproape necunoscută în Europa să se ridice la niște cote de piață la care nici nu visau cei din conducere, nici în cele mai erotice vise ale lor: de la un tiraj de 60,000 bucăți la unul de 3,000,000 … Plus că au pierdut toată achiziția. Inclusiv resursa umană.

  1. Care e diferența între o grupare teroristă organizată si finanțată, care folosește crima pentru a intimida libera exprimare acum și în viitor, și un român care folosește aceeași crimă pentru a își exprima părerea amenințătoare că nici religia lui nu ar trebui luată în râs, că oricând se poate găsi un nebun, că vezi cum se poate ajunge la crimă, bucuros însă că i-a făcut altul treaba murdară și folositoare, și toate astea după ce a început fraza cu ”a fost o tragedie, dar”?

Nici una. Simplu. Doar că românul încă nu își permite să cumpere un Ak-47. Pentru că legislație severă. Nu că teroristul ăla ar fi ținut cont de legislația care reglementează armamentul în Franța. Și acum românul e mai bucuros dacă poate da ca exemplu un alt nebun, pentru că el nu are destule coaie să facă ce au făcut ăia. Dar dacă legislația de la noi s-ar mai înmuia, ai avea parte de multe ieșiri de genul ăsta. Mă gândesc în special la băjeții de la Noua Labă și încă vreo două grupuri naționaliste.

  1. De ce e de ajuns să spui ”a fost o tragedie” fără să spui ce anume, dacă iți pare rău si pentru ce?

Pentru că poți lăsa loc de interpretare. Pentru că poate fi considerată o tragedie chiar moartea teroriștilor, dacă e să forțăm puțin nota. De aia. Pentru că așa lași loc de întors, în discuțiile cu cei pe care îi cunoști și care s-ar putea să facă parte dintre românii bucuroși că alții i-au mierlit pe ăia care își băteau joc de religia lor și a altora.

  1. Cum de oamenii, animați sincer de dorința de a nu păți la fel, încercând să înțeleagă cum se poate evita o astfel de situație, înțelegând că pentru ei soluția ar fi să se supună amenințărilor, aflând că pentru alții asta nu a fost o soluție acceptabilă, nu pot recunoaște curajul altora doar pentru că e în antiteză cu lipsa lor de curaj, timp în care acel curaj al altora le asigură drepturi de care se bucură, la fel ca și curajul altora din alte revoluții sau lupte pentru drepturi de-a lungul istoriei? Repet, doar sa îl recunoască. Sau măcar să nu-i mai învinovățească, cum că ei au căutat moartea, nu libertatea.

Pentru că orgoliu, dragul meu. Pentru că le e rușine, în gradoarea lor, că au existat alții cu mai multe coaie decât ei. Pentru că omul e construit să se pună pe sine, mereu, în centrul universului și nu dă bine la CV să recunoști că există oameni mai buni ca tine. Efectul Dunning-Kruger, scumpule

Există la noi o vorbă: „După război, mulți viteji se-arată.” De ce să nu te bucuri de luptele altora pentru libertate și să lași impresia că, cumva, ai contribuit și tu la lupta aia, ca să nu se creadă că ești mai prejos, că sunt alții mai buni ca tine.

  1. Cât de puțin să știi despre democrație încât să nu îți dai seama că nu trebuie să fii de acord cu ceva pentru a susține libertatea de expresie?

Foarte puțin. Pentru că a susține libertate de expresie înseamnă să nu fii Charlie. Înseamnă să fii Ahmed, polițistul care a murit pentru ca acei caricaturiști să poată face în continuare mișto de religia lui. „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune.” – Voltaire Asta înseamnă adevărata înțelegere a democrației și a libertății de expresie: să îi aperi oponentului tău dreptul de a nu fi de acord cu ideile tale. Câți dintre noi crezi că ar fi în stare să aplice acea maximă? Îți spun eu, mult prea puțini.

  1. Cum cei care consideră ofensatoare revista Charlie Hebdo pentru valorile lor, de orice religie ar fi, nu sunt consecvenți și nu consideră ofensator sa spui Eu nu sunt Charlie, eu nu îți respect valorile democratice, nici simbolul lor, cum a devenit ”Je suis Charlie”, să faci asta imediat după moartea a 20 oameni, și să faci asta chiar în numele libertății de expresie, despre care sunt împotrivă?

Pentru că ipocrizie dragule. Stalin, Hitler, Mao … toți, absolut toți considerau că ești liber să vorbești, atâta vreme cât ceea ce spui tu nu contravine ideiilor lor. E o libertate de expresie aplicată selectiv, după conjunctură, pentru ceea ce ne place și nu pentru tot. Crezi că dacă cei doi teroriști de la Paris ar fi omorât 12 creștini ar mai fi existat voci care să spună „Eu nu sunt harlie!”? Pariem că nu. Ești liber să vorbești câtă vreme nu îi contrazici.

  1. La ce te ajută fraza ”cei de la Charlie Hebdo și-au asumat că ar putea fi asasinați” la altceva decât să încerci să reduci gravitatea crimei, către alții sau către tine (probabil ca să nu te mai doară așa tare), și cumva chiar să insinuezi că și-au dorit, pentru că au continuat sa scrie?

La nimic. Te face să lași loc de interpretare și, în același timp, le arăți prietenilor tăi că, deși nu ești de acord cu atacul, tu nu ești destul de libertin în gândire încât să guști umorul religios. E același lucru, în mare, ca și răspunsul pe care ți l-am dat la întrebarea „6”.

În plus creează, pentru viitor, un context favorabil unor acțini asemănătoare, dar din partea unor oameni cu alte orientări, fie ele religioase sau politice. De exemplu, dacă mâine ar ajunge, prin eroare, Remus Cernea la putere, creeză un mediu propice unui atac al cuțofililor asupra … adăposturilor de animale care practică eutanasia. Că doar ăia știu care epolitica lui RC, așa că și-au asumat consecințele.

  1. La ce te ajută să compari teroriștii cu un fenomen al naturii, sau niște lei prin savană (Cațavencii) la care trebuie să ai grijă (fără să fie analog măcar vreunul dintre termenii analogiei: locul, drepturile și obligațiile leilor în societate, etc), la altceva decât să contribui la răspândirea mesajului de intimidare a libertății de exprimare, de a perverti crima pentru a o folosi: să nu mai superi fenomenele naturii, zeii, și mai ales pe ai mei?

Păi ți-ai răspuns singurel. La asta. Îți arată simplu că unii oameni consideră legea junglei un mod decent de coabitare. Și în junglă dacă îl superi pe cel mai bine dotat e posibil să o mierlești. Genul ăla de analogii le fac doar cei care nu au destul curaj încât să afirme că există oameni mai buni ca ei și care vor să își scuze astfel ieșirile nepotrivite când vine vorba de oponenții lor, personali.

  1. Dacă vrei cu adevărat schimbarea legilor românești cu privire la libertatea de exprimare, pamflet, insultă, defăimare, de ce să folosești o crimă? Dacă vrei să introduci cuvântul Mahomed sau Dumnezeu pe lista cuvintelor interzise, alături de cuvântul ”pulă”, dacă vrei să faci critica o imoralitate, umorul o mitocănie și impolitețea o ilegalitate, de ce să folosești Charlie Hebdo?

Pentru că își doresc să poată face în România ceea ce au făcut cei doi în Franța. Pentru că se cred mai buni și atunci își permit să fie ipocriți și duali. Am mai vorbit deespre modul de a privi al creștinilor, legat de Charlie Hebdo, în  Creștinii Ortodocși îi apără pe musulmani. Pe ăia cu Kalashu.

Și poate pentru că își doresc cu ardoare să ne poată închide gura nouă, cei care îi luăm la mișto, fie prin lege, fie prin crimă. Ceea ce am sesizat cu ani în urmă, când primeam zeci de amenințări cu moartea pentru că foloseam blogul ăsta ca să împrăștii idei atee.

tumblr_mhdhb0CZBY1rhvtaoo1_500