Dreptul de a fi român. Opțiunea de a fi ortodox.

În urbea în care îmi duc astăzi viața, Clujul, există oameni care, pe banii primăriei, funcționari ai ei fiind, în timpul programului de muncă, când ar trebui să facă ceva pentru urbe și ai ei locuitori, își permit să scrie articole online  în care să conteste, mie și altor 14% dintre noi, cetățenia română.

Articolul de care vom vorbi mai jos e scris însă în timpul vacanței. Dar chiar și așa, din partea unui funcționar al statului, te-ai aștepta la mai multă corectitudine în ceea ce privește orientarea religioasă a cetățenilor care îl plătesc. Pentru cei curioși, vă sfătuiesc să îi căutați numele pe orice motor de căutare și să îi citiți articolele. Eu nu am răbdare. Ăsta și „Unii lucrează şi de sărbători. Sute de participanţi la protestul “Vrem spitale, nu catedrale”” mi-au fost de ajuns. Linkul e în titlu.

Actualitatea lui Nae Ionescu: A fi român ortodox!

În zilele acestea, când străini de neam, ţară şi religie ne conduc direct sau indirect, iar serviciile noastre secrete mai mult sunt anexe ale intereselor marilor puteri, filosofia lui Nae Ionescu e actuală. Nu există noţiunea de „bun român”, ci doar de român pentru cei care simt şi trăiesc româneşte.

Drag tovarăș … Dă-o dracului. Străinii ăia care ne conduc, de o religie sau alta, au fost aleși prin vot liber, secret și garantat. Iar cei care, independent de voința noastră, au ajuns în funcții de conducere au fost numiți de cei pe care i-am ales. Iar numirea, cel puțin la nivel oficial, se face pe baza competențelor. Dacă ai dovezi contra, te rog prezintă-le, dar nu arunca cu caca în ventilator, că te ungi și tu.

Cât despre serviciile secrete … aș fi curios de unde sfinții ai scos porcăria aia. Până una alta România are unul dintre cele mai dezvoltate departamente de spionaj și contra-spionaj. Atât numeric cât și calitativ. Deci … dovezi. Pentru că altfel „orice afirmație lipsită de dovezi poate fi respinsă fără dovezi”. În momentul ăsta tu îți arogi rolul procurorului așa că trebuie să demonstrezi vinovăția și nu acuzatul să își demonstreze nevinovăția. C-așa-i în drept.

4

 A treia zi de Crăciun preotul din satul sălăjean unde mi-am petrecut sărbătorile a ţinut o predică în care a reamintit actualitatea gândirii lui Nae Ionescu. Părintele ortodox a subliniat că a fi român înseamnă a fi de religie ortodoxă. Nu poţi fi etnic român fără să trăieşti în dreapta credinţă. Sigur poţi fi un „bun român” catolic, un cetăţean român de etnie incertă, minoritar sas sau maghiar de religie catolică sau lutherană, dar nu român pur şi simplu, care cuprinde intrinsec componenta religioasă ortodoxă.

Și, mă rog frumos, pe ce baze faci dumneata, tovarășe, afirmația asta? E ca și cum ai spune celor de la statistică că populația românilor a scăzut subit cu cca 14%. Pentru că așa afirmă un popă. Serios? Ești întreg la cap?

Religia nu are nici o tangență cu apartenența la o religie sau alta. A fi cetățean al unui stat, în afara cazului în care ești afgan, nu derivă obligația de a aparține unui cult, oricare ar fi acela. Român, fie că vrei, fie că nu, sunt și eu, ateu, și mama, agnostică, și tata, habotnic alcoolic, și fosta dinaintea ultimei foste gagici, penticostală. Nu decizi tu și nici Nae Ionescu cine e demn să fie român.

Un „bun român”, așa cum îi spui tu, poate fi oricine, indiferent de sex, religie, rasă, etnie, orientare sexuală sau venituri. Atâta vreme cât, prin acțiunile sau afirmațiile lui, nu aduce atingere statului de drept. Ceea ce nu e valabil pentru dumneata, drag tovarăș, care îți bagi clar picioarele în legea anti-discriminare.

Să îți amintesc oare serviciul făcut României de actualul secretar de stat Raed Arafat, care nu e nici român prin naștere, nici ortodox, atunci când, bazându-se pe voluntariatul unor medici cu inimă mare, a fondat SMURD? Să numărăm oare, împreună, câte vieți a salvat?

8881_7bf3_960

Fiinţial românul e ortodox. „Omul carpato-danubiano-pontic” nu poate fi pe deplin român dacă este catolic, penticostal, reformat sau de altă religie. Nae Ionescu a clarificat genial în 1930, prin publicaţia „Cuvântul” această dilemă. În colecţia de texte intitulată ,,A fi ‘bun român’” din Cuvântul (30 octombrie – 17 noiembrie 1930), Nae Ionescu a răspuns părerii catolicilor (lutheranilor, nota red.) după care şi ei, catolicii din România, au fost buni români. Desigur, catolicii plătesc taxe ca orice alt cetăţean român, au participat la război şi s-au jertfit pentru apărarea României, ca orice cetăţean român. Nae Ionescu porneşte de la sublinierea ambiguităţii termenului, apoi arată importanţa avută de intenţia de a fi un bun român.

Și în sprijinul afirmației tale vii cu o vechitură de articol, din perioada „de glorie” a românilor, perioadă în care Constituția Română a trebuit modificată, cea elaborată la 1866 ne acordându-le cetățenie decât celor care se declarau creștini ortodocși. Dintr-o perioadă în care vestita „Legiune a Arhanghelului Mihail” se dovedea a fi autoarea a „n” crime. Bravos, maestre, bravos.

Poate, în înghesuiala biroului în care îți duci veacul, la primăria urbei clujene (de unde și scrii articolele, în timpul serviciului, apropos) nu au pătruns ultimele noutăți în materie de legislație, de conduită, de … orice. Dar la noi, în lumea civilizată, cea care îl reneagă pe Hitler și îi recunoaște crimele lui Antonescu, lucrurile s-au cam schimbat.

Noi vedem apartenența la un stat ca pe un drept, oferit prin naștere sau linia sângelui, adică argumentat prin ceva faptic, demonstrabil, și nu prin apartenența la o organizație mafiotă, cum e vestita BOR. Religia nu mai e demult, de pe vremea lui Zelea Codreanu și Antonescu, pe care cei slabi de inteligență din Noua Dreaptă îi consideră sfinți, un motiv de a nega cuiva drepturile conferite de umanitate. Printre care intră și apartenența la un stat.

Iar apartenența la un stat vine și cu îndatoriri, printre care taxele, serviciul militar, în vreme de răzbel, respectarea legislației în vigoare a statului … Alea nu sunt servicii pe care le facem noi statului, ca să ni se recunoască dreptul de ai fi cetățeni, ci obligații ce revin din recunoașterea cetățeniei.

why-so-stupid

 Deşi necesară, intenţia nu este suficientă pentru ca cineva să poată fi caracterizat drept bun român. El poate chiar să conceadă catolicilor că ar fi „buni români”, dar ridică problema dacă ei sunt şi … români. În articolul ,,Noi şi catolicismul”, Nae Ionescu scrie că ,,de îndată ce confesiunea, realitatea istorică, face parte integrantă din cealaltă realitate istorică, naţiunea, urmează că în definiţia noţiunii ‘român’ şi în constituţia realităţii ‘român’, intră ca notă, respectiv componentă, esenţială, ortodoxia. A fi român, nu ‘bun român’, ci român pur şi simplu, înseamnă a fi şi ortodox.” (Nae Ionescu, ,,Noi şi catolicismul”, Cuvântul, 31 octombrie 1930; Roza vânturilor, p. 201).

Că în gândirea lui Nae Ionescu, acum 84 de ani, a fi român însemna a fi ortodox, pentru că atunci așa era la modă, nu pot contesta. Și nici nu voi dezbate moralitatea ideilor lui. Dar să regăsesc aceleași idei învechite, demne de un mini „Ev Mediu” al românilor, la un așa-zis jurnalist, într-o epocă a informației și a educației … mi se pare mai mult decât de toată jena.

Deși necesară, intenția nu te face automat cetățean al unui stat. Există ruși, extrem de mulți, ortodocși, care au cerut cetățenia română. Asta nu înseamnă că li s-a și acordat, doar pentru că sunt „drept-credincioși”.

Astăzi a fi român înseamnă a nu fi autorul unor fapte mai mult decât reprobabile, care să aducă atingere statului sau imaginii lui peste hotare, nu a te ruga la tot felul de zei închipuiți, nu în a pupa moaște, cot la cot cu oile de rând.

Astăzi a fi român înseamnă a-ți aduce contribuția la o întărire a imaginii favorabile pe care România încearcă să o clădească în afară, nu în a fi servul prea-umil al unui fost colaborator al Securității și aici mă refer la Daniel Ciobotea, Preaîmbuibatul Ortodox. Ori poate asta o fi …

propaganda-anti-bor

În ziua de azi, cetățenii români, cu drepturi depline, pot fi toţi cei care s-au născut în hotarele ţării noastre indiferent de etnie şi religie sau cei care au imigrat şi au solicitat cetăţenia României, dar român “absolut” este doar trăitorul şi mărturisitorul religiei ortodoxe. Deşi pentru unii li se poate părea paradoxal, în urma votului din 16 noiembrie 2014 filosofia lui Nae Ionescu despre românism şi ortodoxie este mai actuală ca niciodată. Diferenţa sau falia sociologică este clară azi, dintre cetăţeanul român, indiferent de etnie şi religie şi etnicul român de credinţă ortodoxă.

Ionuț Țene

Foarte corect spus. Al dracului de corect, după toată aberația de mai sus. Diferența dintre cetățeanul român, de religie nenumită, și etnicul român, de religie ortodoxă, e atât de mare încât te sperie. Pentru că cetățeanul gândește, analizează și decide așa cum îi dictează conștiința, ceea ce s-a și văzut în 16 noiembrie. Iar etnicul ortodox nu face decât să se supună orbește și să aleagă după cum i se dictează, ceea ce s-a văzut foarte clar la aceeași dată.

Diferențele nu stau doar în opțiunile politice ale celor două categorii. Ci și în viteza și forța cu care acționează atunci când sunt încălcate principiile statului de drept de către cei care se consideră mai presus de lege, acei mafioți îmbrăcați în odăjdii „haurite”, numiți preoți BOR.

Diferențele dintre cele două categorii se văd și în situația economică, de multe ori, etnicul ortodox așteptând să îi ofere statul tot, inclusiv bani să își crească plozii, în timp ce românul cetățean face „pe dracul în patru” să își îmbunătățească situația, lui și familiei, prin muncă.

Anunțuri

5 gânduri despre „Dreptul de a fi român. Opțiunea de a fi ortodox.

Adăugă-le pe ale tale

  1. Dacă ar fi după ea, Biserica Ortodoxă (”esenţa neamului”, cum se autodeclară) ne-ar obliga să scriem cu litere chirilice, probabil considerând că cele latine sunt ale (greco-)catolicilor.
    Noroc cu reformele lui Cuza.

    Apreciază

  2. Tare drepte si adevarate toate acestea, dar cred ca (in lipsa unei solutii) miraculoase, ar trebui sa ne inarmam de o rabdare uriasa, intrucat este notoriu ca mentalitatea romanului nu se schimba in secole. Asta este, domnilor, ne place sau nu, romanul are o gandire arhaica probabil ereditara pe care, din cate am observat, numai experienta traiului printre straini timp de multi ani o poate schimba. Sau scolirea temeinica (iertata fie-mi alegerea), ca pe vremea odiosului, obligatorie pana la 18 ani, pentru a-i invata ca Domnul da, dar nu baga si in traista, si ca la origini fost un singur Dumnezeu. De la mancare pana la medicina, trecand prin absolut toate aspectele vietii, romanul a fost si este tare habotnic, el le stie pe toate mai bine decat restul lumii. Si daca nu amintiti-va „ce a scos din voi Apusul?…”

    Apreciază

Mulțumim pentru feed-back.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: