Vecini creștini. Sau cocalari. Tot aia

angry-old-lady

Au plecat. S-au cărat, cu toate ale lor, spre o destinație complet necunoscută mie. Sincer … sper să îi lovească ceva mare, cum ar fi un tren în plină viteza. Sau orice altceva mare care să nu implice un dosar penal pentru șofer.

Vorbesc despre vecinii mei. Cei mai iubiți din tot blocul. Atât de iubiți încât toți care au avut de-a face cu ei își doreau să îi conducă la biserică. Pe ultimul drum. Oameni, buni, ce mai, creștini adevărați.

Stau de vreo 2 anișori într-un bloc de garsoniere, în frumosul (bombarda-l-ar Putin) Cluj Napoca. Bloc ce aparține unei firme, care firmă închiriază garsonierele din el. Cu contract, cu toate alea, nu ca majoritatea pensionarilor deținători de apartamente în Cluj, unde a obține un contract legal e ca și cum ai căuta un popă slab … frizează imposibilul.

În primul an a fost liniște și pace pe palier. La mine nu se fumează în casă, așa că ieșeam pe terasă, în față, că am și așa ceva la capătul palierului, adică fix la mine la ușă. Zilnic, dimineața solo, la cafea, seara cu a mea prietenă, la o poveste. Prietenă care acum plătește chiria, că eu îs între joburi, adică Lefter Popescu. Și pe lângă chirie, și alte cheltuieli, cum ar fi netul pe care vă povestesc. Da… asta e altă poveste.

După primul an, într-o seară, văd mișcare. Cum sunt din fire mai curios ca o muiere și pe vizorul meu se vede tot palierul, m-am transformat în pensionar și am aruncat ochiul pe gaură. La o garsonieră vis-a-vis de mine se mutau niște inși. După 2 min mi-am dat seama că îs vecinii care stăteau cu un etaj mai jos.

Amu … nu poți să te duci la oameni să îi întrebi de la obraz de ce se mută. Noroc că nici nu-o fo nevoie. La 2 zile după am dat ochii cu administratora, că mai trebe și chiria plătită, și din vorbă în vorbă am aflat. Se mutaseră oamenii pentru că aduseseră pe cineva, o prietenă, fix deasupra lor. Și aia spăla toată ziua și circula pe tocuri în casa dumneaei. Și aștia cică nu putea dormi din cauza asta.

M-a umflat râsul … mulțam fain că nu s-or mutat sub mine, că îi scotea cârja mea din sănătate în maxim o săptămână. Proastă bucurie… tare proastă.

La vreo două, trei zile ies, ca de obicei, cu prietena, la o poveste și o țigară, pe terasă. Cald afară, noapte de vară, berea rece … Toate faine. Când ….

Se deschide ușa de la garsoniera ăstora și iese târtanul, cu o față de parcă îi dăduse cineva un șut în părțile mai moi și dureroase, să ne apostrofeze că nu e frumos să stăm noaptea la fumat acolo. Că de la el din casă se aude tot ce vorbim noi. În condițiile în care al lor garsonieră e la câțiva metri de a noastră, iar geamul … e pe partea cealaltă a clădirii ….

Eu, diplomat de felul meu, nu îi zic nimic tipului, clar fiindu-mi că nu am ce discuta cu neica cocalarul. Știu din experiență că discuțiile cu creștinii cocalari nu duc decât la scandal. A mea prietenă nu s-a putut stăpâni mult și l-a trimis să își caute treabă. Moment în care a ieșit tanti. Știți genul ăla de piți, cu aliură de țață de la țară? No … asta era mai presus de atât.

Și dăi scandal, și dăi ceartă. Că ei nu pot dormi noapte că noi vorbim. Că aia, că aialaltă… Tipul se apucă și sună administratora, la 1 noaptea, să îi explice ăleia cum stau eu cu gagica în garsonieră, în condițiile în care el știa că suntem 2 tipi… Si cum ii intra lui fumul de la Țigară in casa, el având geamul pe partea opusa locului unde fumam eu. Când am închiriat garsoniera fusesem cu un amic, pe care probabil siguranța statului îl zărise.

Scena s-a încheiat destul de repede, cu admina dându-i vânt ăluia la telefon și cu a mea prietenă care s-a apropiat de țața Leana și i-a spus încet:

„Auzi, dacă aveți nevoie de un consilier pe partea de nevoi sexuale, vă pot recomanda călduros unul. Că poate așa vă mai futeți și voi, și ne lăsați pe noi ăștia să trăim.”

Azi am aflat că s-au cărat… Unde, nici nu mă interesează. O să le urez multă baftă, din neant, și o vorbă din Moldova: „Nu v-ar mai muri mulți înainte!”

mad woman

Anunțuri