Ateu în România. Criminal în devenire?

images1

Criminalii atei. Cam așa ne văd majoritatea credincioșilor. Pentru că în România modernă, și nu, nu mă refer la epoca modernă, din cărțile de istorie, aia care începe la jumătatea secolului XVII, ci la România modernă, aia în care tehnica te ajută să nu crăpi de dizenterie, polio și altele, a te declara deschis ateu e ca și cum te-ai declara cel mai fidel simpatizant al lui Stalin, Hitler și Mao la un loc.

Frați religioși (nu vă spun creștini, ca mai sunteți si alte nații) … suntem oameni normali … cel puțin unii dintre noi. Chiar mai normali decât unii dintre voi, care afirmă sus și tare ca în momentul de față există o inflație a drepturilor omului așa cum afirmă domnul Peter Costea.

Unii dintre noi au familii. Chiar bine construite. În care înțelegerea e mai deplină decât în multe familii creștine, în care femeia nu e decât o pizdă cu mânere, bună să gătească și să fete plozi.

Eu, de exemplu, am fost 6 ani jumătate căsătorit. Și pentru că nu dau doi bani pe legea creștină, care interzice divorțul, am ajuns la un consens cu ea și ne-am despărțit. Culmea … acum ne înțelegem mai bine decât atunci când eram oficial împreună, și ne ajutăm mai mult.

În urma căsătoriei a rezultat, ca să vorbesc în limbajul de lemn al tribunalelor, minora C.I.A., acum în vârstă de 8 ani. Și e perfect dezvoltată, atât fizic cât și psihic. Și nu, nu am învățat-o de mică că bebelușii creștini se încadrează în categoria legumelor comestibile. Nici că, dacă întâlnește popa pe stradă, trebuie musai să își măsoare presiunea flegmei în direcția lui. Am educat-o, atâta vreme cât am fost lângă ea, să respecte. Și să prețuiască omul, nu viziunea lui religioasă.

Nu, dragilor, nu suntem o tagmă de mâncători de copii și nici nu ne adunăm la lună plină să sărbătorim Sabathul, călare pe țapi sai alte animale copitate. Nu vrem moartea religiei voastre. De fapt … atâta vreme cât nu ne forțați să acceptăm politici publice bazate pe o carte de acum 3500 de ani, pe care voi o considerați cuvântul domnului și sfântă, nu avem nimic cu voi.

Aș putea aici să vă reamintesc acea comparație dintre religie și penis:

E ok să ai unul. E perfect ok să fii mândru de el. E greșit să mergi cu el fluturând pe stradă. E și mai greșit să îl îndeși pe gât copiilor.

Așa că nu mai folosiți sintagma „Sunt creștin” ca pe un drapel, fluturând-ul în ochii necredincioșilor, pentru că nu veți obține decât repulsie. Și nu vă mai forțați copii să vă accepte conceptele religioase. Nu veți vedea decât dezaprobare din partea celor care, încă, mai gândesc rațional. Copii expuși cu forța credințelor religioase vor avea probleme serioase mai târziu în a face distincția dintre ficțiune și realitate.

index

P.S. : Un mesaj către fosta mea doamnă, aici, în mod public: Respect pentru că nu ai încercat să îndoctrinezi copilul nici după ce am plecat de lângă voi. Da… știu, puteam să o fac în privat. Dar dacă eu am chef să o fac public, cine sunteți voi să nu îmi dați voie ?? :))

Anunțuri