ProVita … sau cum să ne jucăm cu cifrele !

Acest articol a aparut initial pe http://www.clujulrational.com, scris de Ciubotariu Alin.

Sâmbătă, 22 martie 2014. Zi de primăvară, cald afară, tot tacâmul dar… doliu pare-se, pentru unii, care s-au adunat să își deplângă durerea.

Centrul istoric al orașului Cluj Napoca a fost martor al comemorării tuturor fetușilor care au fost vreodată avortați în România. O comemorare condusă de o organizație care nu are altă ocupație decât  să păzească uterele și vaginele tuturor femeilor din țară, o organizație numită ProVita.

Am asistat sâmbătă la discursuri care au atins, rând pe rând, sfera penibilului, discursuri publice ce conțineau dezinformare, minciună, manipulare. Martori, timp de aproape o oră, la cea mai abjectă formă de manipulare în masă pusă în scenă de câteva culte religioase si o organizație non-profit care aduce profituri bunicele conducătorilor ei.

După discursul Mitropolitului Andreicuț, care nu face decât să întărească poziția B.O.R., a urmat discursul medicului care conduce, în Cluj Napoca, Pro-Vita, dr. David Ille, medic specialist pediatru.

David Ille, medic pediatru (fișier audio)

Lăsând la o parte faptul că e destul de greu de înțeles ce caută un medic pediatru să le vorbească femeilor despre avort, lăsând la o parte faptul ca domnul doctor Ille a fost implicat în câteva mișcări de fonduri destul de ciudate, despre care vom vorbi mai încolo, domnul Ille a rostit în tot discursul lui destule aberații:

”China este o națiune extrem de mare, are 1,350,000,000 de locuitori. În  2016 se estimează că China va fi cea mai puternică forță din lume. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, statistic vorbind, într-o societate cu miliarde de oameni, ai toate șansele să găsești genii, să găsești talente, să găsești oameni cu capacități extraordinare, care pot să facă lucrurile să meargă înainte.”

De fapt raportul Global Trends al National Inteligence Council, așa cum e citat de The Guardian spune foarte clar că Republica Populară China va ajunge cea mai puternică economie a lumii abia în anul 2030. Asta pe lângă faptul că în China avortul era, până de curând, o obligație, nu o alegere. Iar situația la ei nu e chiar atât de roz, pe cât vrea domnul Ille să ne lase să credem. Un studiu făcut de Prof. Lisa Cameron, de la Universitatea Monash, din statul australian Victoria, afirmă altceva.

Autorul principal al studiului, profesorul Lisa Cameron, de la Universitatea Monash din statul australian Victoria, a declarat pentru reporterii BBC că au ajuns la concluzia că „oamenii născuți în timpul politicii unui singur copil în familie erau mult mai puțin demni de încredere și mai puțin încrezători la rândul lor, considerabil mai puțin predispuși la a-și asuma riscuri și mai puțin competitivi față de cei născuți înainte de această lege.” Sursa 

”Dacă anul trecut am fi fost anunțați că s-a produs un război civil, care a ucis 103.000 de români, cu siguranță ar fi fost o pagină sângeroasă din istoria României. Din păcate s-a întâmplat. A fost un război civil. Românii au distrus 103.000 de români, și cu toate astea stăm astăzi liniștiți și nu se spun prea multe despre aceasta dramă.”

Iar minte domnul doctor. Statisticile lor, nu ale noastre, și anume ale ”celebrului deja, Wm. Robert Johnston, spun că în România au fost făcute, până la 12.12.2013, numai 87,477 avorturi. Să se fi făcut 17,000 în numai 18 zile? Oare?

Acu … noi putem înțelege cumva dorința de a manipula cifrele, a domnului doctor, dar chiar așa? Înțeleg că dumnealui rămâne cam fără obiectul muncii, pentru că nu se mai nasc copii care să fie cărați la spital de părinți prea grijulii, la orice strănut, dar totuși, chiar mergem până acolo încât ne falsificăm propriile date? Aici sunt câteva cifre despre situația reală a avorturilor din România, așa cum o prezintă chiar sursa lor de încredere, începând încă de la 1938, iar aici avem și ultima cifră colectată. Putem observa, cu ochiul liber, dragă domnule doctor, că cifra de care vorbiți dumneavoastră corespunde anului 2011, nicidecum anului 2013. Oare cât mai trece până ne veți prezenta situația avorturilor din 1990 ca fiind actuală?

Și a continuat domnul doctor cu un mesaj adresat colegilor lui ginecologi, a căror muncă, se pare, îl cam lasă fără obiectiv. Dar și către profesorii de biologie a căror sarcină, după dumnealui, ar trebui să fie educația sexuală, dacă se poate cea creștină și către euro parlamentarii creștini supuși chinului de a dormita în scaunele de ședință în timp ce luptă cu un monstru care amenință tot mai tare averea și influența bisericii, de orice fel ar fi ea:

” Dacă ești un euro parlamentar, care vrei să schimbi legile, care vrei să te duci acolo și să te bați cu monstrul ăsta al ateismului și al secularizării, ar trebui să știi că îți suntem alăturea, că îți urăm drum bun, și mai ales că te susținem. Dacă ești un profesor care predai biologie rezervă-ți timp să vorbești despre avort în termenii în care el înseamnă lucrul acesta.”

Dr. David Ille este exact același personaj care în 2011 a cerut 8 milioane de euro pentru construirea unei maternitați în Cluj Napoca, care să corespundă standardelor de peste ocean, proiect rămas la stadiul de planșă, pentru ca după 2 ani, in care maternitatea ar fi trebuit să fie gata, nu se vede nici cea mai mică mișcare iar bani … sunt căteva mici probleme cu justificarea lor.

Și tot el e acela care, în 2008, în cazul copilei de 11 ani din Constanța,  violate și lăsată însărcinată a făcut următorul comentariu:

” Paradoxul la care asistăm în prezent în România prin mediatizarea puternică a violului fetiței Vrînceanu este că în numele “compasiunii” pentru fetița de rromi violată, suntem încurajați de presă să mărim numărul crimelor  prin avort. Ce ciudat! Cine este oare în spatele acestei monstruoase mașinării manipulatoare care se cheamă presă? Ce demon ne spune că soluția la un rău e unul și mai mare?”

Stimabile doctor, de ce lăsăm religia să intervină în drumul către sănătatea pacienților? Știm și acum, la fel de bine ca atunci, care sunt efectele unei sarcini la o vârstă ca aceea a copilei. Și nu ne gândim numai la efectele fizice, dar și la cele psihice pe care le va avea maternitatea asupra copilului violat de un nenorocit. Și nu înțeleg care e legătura cu etnia fetei. Are oare vreo importanță dacă acel copil era rrom sau român? Dacă tot vă dați de ceasul morții ca apărați copii, cu acesta ce anume aveți? Nu vă place culoare lui? Cam multe întrebări, la care nu a răspuns încă nimeni până acum și care încă mai așteaptă să fie clarificate. Poate odată ….

Următorul vorbitor a povestit cum era să fie avortat și totuși mama lui a refuzat, înciuda bolii pe care o avea, să renunțe la sarcină. Un tinerel de 18 ani, Gabriel Cosman, a ieșit la scenă să ne povestească cum un fibrom uterin s-a vindecat prin minunea sarcinii.

Gabriel Cosman, marturie (fișier audio)

”Nu a fost o minciuna, ce au spus medicii, ci de fapt, s-a întâmplat o minune. În urmă cu vreo 19 ani, într-o cameră un pic mai mică și întunecoasă, ma aflam, și medicii s-au uitat pe ecograf, în vecinătatea mea se afla un fibrom, și i-au spus mamei mele că are două opțiuni, sau că se pot întâmpla 2 lucruri: în cel mai bun caz voi muri doar eu și în cel mai rău caz vom muri amândoi. Nu s-a întâmplat asa. La următorul ecograf, când sarcina avea 3 luni, în urma multor rugăciuni, fibromul era dispărut de tot.”

Asta deși studiile clinice arată cu totul și cu totul altceva.

Fibromul si sarcina: coexistenta acestora poate antrena tulburari de gravitate inegala (in cursul primelor luni de sarcina, avorul spontan reprezinta riscul major). El este in general precoce, hemoragia este abundenta, retentia placentara este frecventa, in ultimele luni de sarcina – fibromul evolueaza ca puseuri pasagere de hipertrofie dureroasa, existand si riscul necrobiozei aseptice si a accidentelor de compresiune. Fibromul jeneaza acomodatia fatului, fiind cauza de prezentatii anormale, distocice. La fel, nasterea prematura este frecventa ca si distociile de dinamica prin insuficienta functionala a uterului fibromatos.In delivreanta, riscul hemoragiilor este de temut, decolarea placentara fiind incompleta. Daca intr-un fibrom corporeal, nasterea pe cai naturale este regula, un fibrom pelvian praevia constituie un obstacol ireductibil, impunand operatia cezariana. Niciodata insa operatia cezariana nu va fi urmata de miomectomie, existand riscul unor hemoragii care nu pot fi stăpânite. Lăuzia este grevată de pericolul unei necrobioze aseptice și a accidentelor tromboembolice.

După care tânărul nostru a reușit să îl citeze pe Blaise Pascal, dar din păcate, numai pe jumătate: “Ce motiv au să spună că nimeni nu poate învia? Ce e mai greu? Să te naști sau să învii? Ceea ce n-a fost niciodată, să fie? Sau ceea ce a fost, să mai fie?  E mai greu să vii în ființă decât să revii în ființă?  Obișnuința ne face să o simțim pe una cu ușurință iar pe cealaltă imposibilă. Oameni buni, învierea e cu putință, nașterea e o minune, iar Hristos e viu.”

Redăm în continuare citatul original, fără adaosul cu Hristos, deși multora o să ni se pară o aberație:

”Ce motiv au să spună că nimeni nu poate învia? Ce e mai greu, să te naști sau să învii, ceea ce n-a fost niciodată să fie, sau ceea ce a fost să mai fie? E mai greu să vii în ființă decât să revii în ființă? Obișnuința ne face s-o simțim pe una cu ușurință, iar pe cealaltă imposibilă; vulgar mod de a judeca! De ce n-ar putea naște o fecioară? O găină nu face ouă fără cocoș? Cum le distingem unele de altele din exterior? Și cine spune că găina nu poate să formeze un germene la fel de bine ca un cocoș?”

Purcedem către vorbitorul cu numărul 3 al adunării îndoliate din Piața Unirii, Cluj Napoca, an de grație 2013. Doamna consilieră Dorina Tărtămuș, care nu a făcut altceva decât să facă apel la sentimentele celor prezenți, fără a oferi nici un fel de date reale despre proiectul la care lucrează. A mizat pe aceleași vechi afirmații, despre viața care începe în momentul concepției, despre posibilitatea adopției.

Dorina Tărtămuș, consilier ProVita (fișier audio)

Aș fi dorit să o întreb pe stimata doamnă un singur lucru: Cum se face că nici unul din voluntarii cu care lucrează nu a aplicat pentru o adopție? Cum se face că vor să le dicteze numai altora ce să facă și cum să facă, dar când vine vorba de exemplu personal, nimeni nu mișcă nimic?

Peste doamna Tărtămuș vom trece repede. Discursul ei nu afirmă mai nimic, nu subliniază decât ușurința cu care româncele cad în plasa șantajului sentimental și nimic altceva. Trecem la piesa de rezistență a manifestației, domnul Mădălin Potoroacă.

Mădălin Potoroacă, mărturie (fișier audio)

Domnul Potoroacă este originar din Petroșani, fost student al Universității de acolo, universitate cu rezultate excelente, mai ales în rândul inginerilor minieri pe care îi produce. Din păcate domnul Potoroacă a studiat sociologia. Probabil așa a ajuns să realizeze că minciuna, repetată destul de des, destul de puternic, poate manipula masele cu o ușurință extraordinara. Pentru că nu putem califica altfel următoarea lui afirmație:

”În urmă cu aproape 30 de ani, într-o familie săracă, cu 7 copii, în care soțul era alcoolic și venea acasă și, nu de puține ori, își bătea soția și familia și îi dădea afară din casă, în care dragostea lipsea destul de mult, în care greutățile zilnice erau la ele acasă, și lupta pentru a pune ceva pe masă pentru copii era foarte puternică. Era în jurul anului în care România intra în declin, în jurul anului 1983 – `84 (23 880 in = 607 m) (23 880 in (880 in = 22,4 m) = 607 m), o mamă a aflat că este însărcinată cu cel de-al 8 copil, avea peste 40 de ani, posibilitatea de a ieși cu malformații era destul de mare, și mai ales avea un lung șir de avorturi, peste 50.

Ce fel de sfat credeți că a primit aceasta mamă cu privire la viața care îi era în burtică? Să fie numărul 53? Sau să fie numărul 8. Aproape toată lumea a spus „să fie numărul 53”. Ce fel de sfat credeți că i-ar fi dat astăzi medicii, psihologii, consilierii? Eu mă bucur că ea a ales să nu asculte de acele sfaturi, și eu am devenit numărul 8, nu numărul 53.”

Vorbim despre posibilitatea medicală, biologică, ca o femeie, după 52 de avorturi, să nu fi suferit nici u fel de traume la nivel aparatului reproducător, să aibă încă foliculi activi, care să declanșeze ovulația și acel ovul, odată fecundat, să mai aibă cum se lipi de peretele uterului, care și el ar trebui să fie intact, după lunga serie de avorturi.

Dacă am vorbi de situația din zilele noastre … poate ca ar fi posibil. Cel puțin teoretic. Dar trebuie să ținem cont că această doamnă a făcut întreaga serie de avorturi într-un regim în care până și cea mai mica suspiciune te trimitea, aproape instant, după gratii. Vorbim despre o epocă nu foarte demult apusă, în care femeile erau forțate să facă avorturi ilegale, nesigure, uneori letale, dacă nu își doreau o echipa de fotbal. Și nu cred că pe soț, alcoolic anonim, îl interesa foarte tare soarta nevestei și a copiilor, încât să încerce în vreun fel să îi procure măcar asistența medicală clandestină de care ar fi putut beneficia.

Întrebată dacă a întâlnit în cariera ei așa ceva, Dr. Gina Puflea, Medic primar ginecolog, a declarat:  ”Nu am auzit în toată cariera de o pacientă care să fi suferit mai mult de 15 avorturi. Deși e posibil, cel puțin teoretic, ca o femeie să mai rămână gravidă, după 52 de avorturi. Dar asta ar însemna ca organele ei reproductive își revin extrem de repede și de complet după fiecare micro-traumatism suferit în urma avortului. Ar însemna să aibă ovarele al naibii de tari, fiecare folicul generând în fiecare lună câte un ovul.”

Asta în condițiile în care ambele ovare au la naștere cca 400,000 de foliculi, dar numai cca 300 ajung să se maturizeze, restul involuând și cicatrizându-se. Ce ar însemna asta? Ca doamna Potoroacă ar fi fost aptă să producă urmași de la 12 ani, toată viața, câte 4 copii la fiecare 3 ani, până la menopauză.

Mergând mai departe, pe calea amintirilor, domnul Potoroacă ne povestește cum îi presau medicii de la Urgențe, secția Ginecologie, nevasta să facă avort din cauza unei boli, n-a mai menționat și care, probabil că ne-am fi dat seama că minte, și cum a fost el forțat să își mute soția însărcinată, cu febră, de la Cluj Napoca la un spital de provincie.

” La un moment dat soția a avut o mică criză și am mers la spitalul din orașul din care eram noi și au trebuit să o păzească toată noaptea, în continuu au stat lângă ea, și a doua zi au trimis-o cu salvarea la București, la institutul Parhon, singurul institut de endocrinologie și ginecologie din toată țara. Acolo mi s-a spus că sarcina nu este în pericol, este  dezvoltată normal, trebuie doar să țină anumite substanțe, cum e sodiu, în parametri normali. După o săptămână, două, soția  a făcut febră și am mers cu ea, de rutină, la urgență.

Am fost trimiși pe secția de ginecologie și atunci au început presiunile. Am numărat aseară cu soția, cred că erau peste 5 medici, care în cor, insistau că trebuie să facă avort. Chiar i s-a spus soției că …medicul principal i-a zis „Eu asta e tot ce pot să spun, trebuie să faci avort.” La un moment dat m-am enervat foarte tare și am întrebat medicul respectiv pe ce se bazează. Îi spunea soției că o să i se oprească inima, că „Nu-ți ajunge? Nu mai ai încă unul cu el? Pentru ce-ți mai trebuie?” Lucruri care deja țin de bunul simț, nici măcar de codul deontologic.

După toate discuțiile, la un moment dat l-am întrebat pe ce se bazează . Atunci s-au decis să îi facă o analiză, analiza de sodiu, o analiză care se face destul de rar, și după ce i-au făcut analiza, care îi singura analiză la care sângele se scutură, din analizele care le face soția mea, noi am întrebat ce valoare a ieșit, și a ieșit în parametri normali. Și medicii, deși știau că este bine, au continuat să pună presiuni să facem avort. Cu ce scop? Ce putea sa ii motiveze?”

Din povestirea dumnealui am înțeles că doamna ar fi avut un exces de sodiu, exces care poate duce la complicații destul de urâte, cu efecte atât asupra mamei, cât și asupra fătului.Lăsând la o parte exprimarea deficitară în domeniul medicinei a domnului mai sus citat, o să încerc să vă enumăr câteva din efectele excesului de sodiu, puternic potențate de prezența unei sarcini: hipertensiune arteriala, sete, febra, uscăciunea mucoaselor, dispnee (greutate în respirație), tahicardie (creșterea ritmului cardiac), somnolenta, convulsii, apatie, scăderea tonusului muscular.

Dar mai înțelegem că medicii ginecologi s-au chinuit să facă ani de studii și specializări numai ca să poată sfătui viitoarele mame să avorteze, asta deși la o naștere le iese mai mult (știm noi românii) decât le iese la un avort. Chiar așa, ce îi putea motiva? Poate faptul că viața femeii chiar era în pericol? Oare asta să fie? Și faptul că la un spital de provincie poți să dai de un incompetent care să te sfătuiască să păstrezi sarcina și să pericliteze amândouă viețile? Doamna a avut un mare noroc. Sper să îl aibă și data viitoare.

După care a schimbat domnul ușor registrul, trecând la partea de statistică (în stilul bine cunoscut Provita) și la biologie (se pare că a dezvoltat o pasiune pentru medicină, păcat că nu a și aprofundat-o):

”De ce spun toate astea? Pentru că mă irită la culme, că noi ne numim Pro-Viață și ceilalți se numesc Pro-Alegere, dar dacă întrebi 90% din femeile care au făcut avort, or să spună ”N-am avut nici o altă alegere.”  Pentru că se manipulează, se minte, se dezinformează, se spune că acolo nu e un copil, e doar un țesut, se spun tot felul de minciuni, cu scopul de a forța femeia să facă avort.”

Offf … domnule drag, vă rugăm și noi, ne spuneți de unde statisticile? De unde acel procent de 90%? Și știm oare cât de multe spune un om când afirmă că nu a avut nici o altă alegere? Știm noi oare, câte se află în spatele acelui ”N-am avut altă alegere!”? Aș putea afirma ușor, fără să mă înșel, că pentru fiecare copil care trăiește în condiții decente, mai este unul care se zbate la limita subzistenței. Și aș fi al naibii de optimist cu o rație de 1/1.

Cât despre Calvin, copilul dumitale … mi-ar fi a naibii de jenă să îl folosesc pe post de material de propagandă. Chiar crezi că el știe ce se întâmplă în jurul lui? Serios acu … Și toate astea de la un om care a trebuit să își schimbe denominațiunea religioasă pentru că ortodoxismul nu îi mai stăpânea nevoia de stupefiante.

Și mergem mai departe către domnul Peter Costea, președintele Alianței Familiilor din România, asupra căruia nu vom zăbovi prea mult.

Peter Costea, președinte Alianța Familiilor (fișier audio)

Primul lucru care frapează e mândria cu care domnul povestește că mama lui a murit respectând voința unei organizații religioase, pentru a-l naște pe fratele lui, dând dovadă de o totală lipsă de respect de sine și de o totală obediență:

”pentru ca în martie  1962 mama mea a trecut la cele veșnice dând naștere fratelui meu mai mic. Și mama a avut probleme similare cu sănătatea, doctorii i-au spus avortează, avortează, avortează, dar ea a spus „Sunt femeie creștină și îl voi lăsa pe Dumnezeu sa  aleagă. Eu nu sunt stăpâna peste trupul meu.””

După care domnul Costea începe să mintă cât poate, vorbindu-ne de numărul de avorturi din ultimii 23 de ani din România, moment în care nici una din statisticile pe care chiar ei le folosesc, nu mai are nici o valoare:

” Pentru ca acești copii nenăscuți, cum spunea cineva mai înainte, 21 – 23 milioane de români au fost avortați în ultimii  22-23 de ani, este un dezastru național, și mă rog ca Dumnezeu sa aibă milă de țara noastră, pentru că în sensul acesta România nu are viitor.”

Domnule Costea, nu pot decât să vă amintesc ce spunea mai devreme colegul dumneavoastră de suferință în ale avortului: suma aia e valabilă în ultimii 56 de ani, nu în ultimii 23. Mai ușor cu pianul pe scări că se varsă clapele.

”Nu știu dacă urmăriți statisticile, care din când în când sunt publicate, însă eu le studiez îndeaproape, pentru că mă îngrijorează. Am văzut acum 2-3 luni un studiu emis de ONU care spunea că în 2050 ceasul biologic al României va înceta să mai bată. Asta înseamnă că dacă, până în anul 2050, nu ne punem casă în rânduială este posibil  ca punctul acela de dezastru demografic pentru România să nu mai poată fi dat înapoi. Asta înseamnă ca în 100-200 de ani se va înceta să se mai vorbească limba românească pe această planetă.”

Măi, măi, măi … asta în condițiile în care atât BCR Research cât și ONU, pe care îi luați dumneavoastră ca sursă, afirma că populația îmbătrânește, într-adevăr, dar nu va dispare. În 2060 vom avea un raport de 1 persoană activă la 3 persoane pensionate. Cu o populație totală de 17.809.000 de persoane, vor fi 2,466,000 copii între 0-14 ani, 8,806,000 persoane între 15-59 ani, 5,200,000 persoane între 60-79 ani, și cifrele pot continua. Cum estimați oare dumneavoastră că va dispare populația în următorul secol, daca în 50 de ani vom mai număra încă 11,000,000 persoane cu abilități de reproducere?

Și ca să nu existe bănuieli în privința sursei, vă spun că e vorba de un raport ONU, probabil cel pe care l-ați citit și dumneavoastră.

Iar la final a venit și cireașa de pe tort:

” Trăim într-o lume, într-o societate, într-o comunitate geografică care se numește Uniunea Europeană. Care inventează drepturi peste noapte, așa din nimic, din senin. Trăim într-o lume unde CEDO născocește drepturi, așa, peste noapte. Trăim într-o epocă în care drepturile omului au devenit o inflație.”

Domnul Costea probabil trăiește izolat undeva, într-o lume a lui, în care el are drept de decizie asupra vieții celor din jurul lui. Din fericire, aceea nu e și lumea noastră. În 15 iunie 1215, în timpul regelui Ioan fără de Țară, a fost semnată Magna Carta, primul document care atesta drepturile omului și egalitatea oamenilor în fața legii, pentru ca mai târziu, la 10 Decembrie 1948, să fie adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pe ele ne ghidăm noi, cei care stăm în calea propășirii visului vostru patriarhal, a ideii voastre despre o lume în care femeia nu are alt drept decât acela de a fi un incubator la dispoziția bărbatului.

Sperăm să nu mai fie niciodată nevoie de tragediile care au dus la adoptarea ultimului document despre care am vorbit. Și nu uitați o cifra: 10,000. Ele sunt femeile moarte pentru că unii ca voi au reușit în anii `60 să interzică avortul. Mergem din nou acolo?