Crestinii iarta selectiv dar vor iertare neconditionata

Una din virtutile de baza ale unui bun crestin este puterea de a ierta. Si totusi se pare ca cei ce isi spun crestini nu dau dovada de ea decat in foarte putine cazuri. Si acele cazuri includ persoane care au strict aceeasi orientare religioasa ca si ei.

Cu toate astea, atunci cand gresesc, apeleaza in mod frecvent la iertarea crestina, chiar daca ei nu au fost in stare sa o ofere nici o data.

Cam asa sta treaba si la fosta mea familie. O fameie careia i-am iertat atat de mult incat nici nu mai tin minte a apelat la finalul relatiei la acelasi tip de rugaminti. Uitand ca eu nu am nici un fel de treaba cu sentimentul de virtuozitate crestina. Nu am obiceiul sa pastrez supararea. De cele mai multe ori iert in urmatoarele 10 min. Dar nu pot sa iert la nesfarsit.

La cateva zile dupa ce am plecat de acasa au inceput telefoanele cu rugaminti si promisiuni. Promisiuni car nici inainte nu fusesera respectate. Asa ca am refuzat sa ma intorc in locul unde creierul meu a pierdut 90% din rabdarea cu care era inzestrat. Si una din acuzatiile care m-a luat prin surprindere a fost aceea ca nu sunt capabil sa iert pentru ca nu cred in nici un D-zeu. Asta dupa ce am prins-o de 2 ori pe aratura si dupa ce mi-a baut nervii si si-a baut mintile timp de vreo 4 ani.

Sunt saptamani bune d cand am plecat de acolo si am pus capat visului de a avea o familie normala. Si nici acum, dupa atata timp de judecat la rece, nu imi dau seama ce m-a facut sa ii iert atat de mult. Nu sunt crestin deci nu dau doi lei pe regulile bisericesti care interzic divortul. Si nici pe sfaturile unui personaj cvasi – imaginar care spune ca trebuie sa ierti de sapte zeci de ori cate sapte. Si totusi am iertat.

Acum am ajuns la stadiul in care iertarea nu isi mai avea rostul pentru ca imi era total idiferent ce face. Si am hotarat sa ii pun capat.

Anunțuri