Demonii Bisericii

Există, in percepţia creştina, şapte căi de atac ale diavolului. La o analiză mai atentă vom vedea că de fapt toate sunt metode de control a maselor, folosite de biserică încă din cele mai vechi timpuri.

tumblr_lz6hptBgek1qaq24d

1. Mândria – considerata păcat de către creştini

Dar în mod conştient sau nu fiecare dintre ei este mândru ca este creştin. Pentru ca asta i s-a inoculat încă de la naştere : « Te-ai născut în legea cea dreapta !! »

Aşa ca mândria este sentimentul de care biserica s-a folosit încă din timpul persecuţiilor.

2. Slava deşartă sau faima trecătoare oferita de lume

Și totuşi nu este creştin care să nu fi fost răsplătit de biserică cu faimă, fie ea și locală, pentru anumite fapte: donaţii la biserică, acte de caritate în comunitate, lupta împotriva celor ce defăimează biserica.

Aşa că vom trece și acest „păcat” tot în socoteala bisericii

3. Prostia

Nu prea cred că mai are rost a citez acel verset din Predica de pe Munte dar pentru cei ce nu îl cunosc o să o fac: „Fericiţi cei săraci cu duhul / in duh …”, depinde de traducere. Adică mai pe de-a dreptul ferice de proști. Care va sa zică biserica, prin scripturi, încurajează prostia, ignoranța. Și atunci ??

Mai tragem o dungă pe răbojul bisericii !!

4. Râvna nebună și nechibzuită – adică sârguința extremă, pentru cei ce nu înțeleg.

Asta vine cam aşa: posteşte, danu prea tare, roagă-te, da nu prea mult, fă chestii bune, da` nu prea multe. Păi și atunci la ce mă-sa au mai trecut ca sfinţi în calendar nişte inşi care au trăit, zic ei, toată viața în pustiu, în post și rugăciune. Ăia nu au păcătuit ??

Se cam adaugă, nu ??

5. Neascultarea și îndărătnicia

Adică tre să asculţi de popa și să faci ce zice el. Bun .. Ia să vedem … Popii de cine ascultă ? De nimeni. Și asta nu de acum ci încă de prin secolul al VIII-lea când au început episcopii să nu mai asculte ba de papa de la Roma, ba de patriarhul din Constantinopole (Istambulul de azi). Ăia nu se cheamă că au păcătuit ?? Ba au mai atras după ei și pe „drept credincioşii” de care ar fi trebuit să aibă grijă.

Și încă una la răboj !

6. Rânduiala de sine și ne-mărturisirea

Adică sa nu iți faci singur programul și tabieturile, că e vai și amar. Și să mergi la spovedanie. Da` io mă întreb sincer: pe popii ăia mari, mitropoliți și patriarhi, cine-i spovedește ? Și cine le dă canoane ? Cu chestia asta sperie oile proaste din naos, iar nu oamenii cu capul pe umeri.

Hai să trecem și peste asta !!

7. Necunoașterea de sine și a Scripturilor.

Cu necunoașterea proprie mai e cum mai e. Puțini sunt cei care se cunosc cu adevărat. Dar cu Scripturile .. acui acu. Biserica tocmai pe asta mizează. Oile, mojicii de rând, nu înțeleg textele, deci nu le judecă. Nu le judecă, deci nu le pun la îndoiala.

Ca dacă le cunoști și le înțelegi, nu ai cum să nu vezi lipsa lor de logica și de suport istoric. Și dacă vezi astea devii ateu. Și uite cum biserica folosește chiar așa numitul diavol, propria invenție, pentru a tine sub control masele de cre(s)tini.

Spuneți și voi dacă asta mai are logica.

Anunțuri