Vinovăția în religie … !!!

În terminologia creștină nu este folosit termenul de vinovăție. I se spune penitenta, smerenie, umilința. Este unul din criteriile de baza pentru a câștiga mântuirea, iar aici, pe pământ, trebuie sa fie o « calitate » nelipsita unui bun creștin.

Numai ca …

Sentimentul culpabilității, incertitudinea iertării unei fapte comise sau a unei vorbe rostite la repezeală este unul dintre cele mai dăunătoare pentru sănătatea psihică și pentru randamentul și comportamentul nostru social. Demonstrat științific.

Persoanele care au acest gen de încărcătura nu se vor mai comporta firesc pentru că vor încerca să analizeze fiecare gest făcut, în speranța că nu vor mai comite aceeași greșeală. Cu timpul însă vor interveni schimbări majore ale caracterului ce vor duce încet, dar sigur, către psihoză, care, în general, debutează cu o ușoară depresie.

La o analiza mai atenta a creștinilor fundamentaliști se vor sesiza devieri și tulburări puternice de comportament, cauzate de sentimente ca anxietatea și vinovăție (smerenia).

Cu toate acestea părinții nu încetează a educa copiii în spiritul religiei creștine, pentru că așa au fost ei educați sau pentru ca așa li se spune că e bine. Creem așadar, în speranța mântuirii, o nouă generație de clienți ai spitalelor de psihiatrie.

Nu spun că ar fi o chestie generalizată. Dar îi invit pe cei care cred, și citesc ceea ce scriu eu aici, să facă un experiment. Numai o săptămână.

Îi voi ruga pe cei ce au curajul, ca timp de o săptămână, să nu se gândească la faptul că trebuie să dea socoteală și să facă tot ceea ce doresc, în limita legii. Practic să se ghideze după următorul principiu: „Libertatea ta se întinde până acolo unde începe libertatea celui de alături.” Astfel nu vor face rău nimănui și nu vor trebui sa dea socoteala nimănui.

Vor vedea la final că se simt mult mai liberi, odată eliberați de povara smereniei și a sentimentului de vinovăție și vor avea mai mult curaj sa îl ajute pe cel de alături, pentru că nu se vor mai gândi ca îl supără pe Bau-bau, care poate l-a pedepsit pe cel aflat în nevoie, doar fiindcă așa a avut chef. Și nici nu își vor face rău singuri, lipsindu-se de vreun ban sau de timp, când ajută pe cineva, doar pentru că sus numitul Bau-bau a ordonat asta. Ajutorul acordat cu forța nu se mai numește ajutor ci lucru făcut la normă, pe jumătate.

Vinovăția distruge. Renunțați la ea și lumea va fi mai fericită și mai sănătoasă.JessFreakingOut