Irealismul religiei

I. Irealismul Religiei

A se porni de la urmatoarele afirmatii :
– ideile religioase au fost elaborate de oameni
– miturile religioase au fost memorate si transmise de oameni
– legile religioase au fost inventate si impuse de oameni
– ceremoniile religioase au fost inventate de oameni
– doctrinele religioase au fost modificate conform dorintelor oamenilor
– cartiile religioase au fost realizate de oameni
– organizatiile religioase au fost create de oameni
– liderii religiosi au fost selectati de oameni
– cladirile religioase au fost construite de oameni
– credința religioasa semnifica supunere fata de alti oameni

11502674

Irealismul si lipsa de rationalitate, pot fi regasite, frecvent, in orice religie existenta, in Biblie fiind relatate nenumarate povestiri fantastice, ce contin presupusele minuni savarsite de Isus si Dumnezeu (despicarea marii, vindecari miraculoase, etc.)

II. Severitatea Divinitatii

Bunatatea absoluta a divinitatii, ce este descrisa in Biblie, este contrariata, des, de severitatea si pedepsele extreme acordate de Dumnezeu, celor ce nu se supun vointei sale :
Deuteronom 13 : 6, 7, 8 care relateaza: „Daca fratele tau, fiul mamei tale; sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta ta din bratele tale; sau prietenul tau care ti-e scump ca sufletul tau, te incita pe ascuns spunand, haide sa mergem si sa slujim alti Dumnezei pe care nici tu nici parintii tai nu-i cunoscuta; (7) adica Dumnezeii popoarelor care va inconjoara, aproape de tine sau mai departe de la un capat al Pamantului la altul (8) tu sa nu accepti si sa nu-l asculti; si nu trebuie sa tainuesti ce a zis (9) dar trebuie negresit sa-l omori; mana ta sa fie prima asupra lui ucigandu-l, si dupa aceea a tuturor celorlalti; (10) si trebuie SA-L OMORI CU PIETRE; pentru ca a cautat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, care te scoase din tara Egiptului, din casa robiei.”
Actele de milostenie si compasiune sunt in antiteza cu porunci precum : Exodul 22:18 : „Pe vrajitoare sa nu o lasi sa traiasca”.
Una dintre presupusele porunci ale divinitatii este „sa nu ucizi”, acesta fiind cel mai semnificativ pacat, dar Dumnezeu isi incalca propria lege prin:
Exodul 29 „Si se intampla ca la mijlocul noptii Domnul ucise toti intai-nascutii in Tara Egiptului, de la intai-nascutul Faraonului ce se gasea pe tron, pana la intaiul nascut al robului ce se gasea in mizerie; si toti intai-nascutii dobitoacelor.”
In Biblie, se aminteste, frecvent, ca este obligatoriu ca omul sa aiba frica de Dumnezeu, si sa i se supuna la orice porunca, si sa-l iubeasca pe El si Isus mai mult decat proprii parinti, fii, rude, prieteni, etc. :
Matei 19:29 si Marcu 10:29: „Si oricine a lasat case, frati sau surori; sau tati or mame, sau sotii, sau copii, sau pamanturi de dragul numelui meu va primi insutit si va mosteni viata vesnica.”
Orice nerespectare a poruncilor sau abatere de la obiceiurile crestine sunt aspru pedepsite prin condamnarea la „chinuire vesnica”, sau prin proceduri severe de purificare (canoane, etc.).