Reiau tema asta, ceva mai veche, doar din cauza unei povesti pe care am aflat-o acum cateva ore. Poate o sa v-o spun, daca o sa primesc acceptul uneia dintre parti, intr-un alt post.
In Romania ultimului deceniu a inceput sa iasa la iveala adevarata fata a familiei, a valorilor familiei, asa cum sunt ele propovaduite de Biserica ortodoxa prin ai ei reprezentanti. Si unul dintre cele mai urate lucruri care au iesit la suprafata a fost violenta domestica, savarsita la indemnul duhovnicilor si acceptata de femei in tacere ca urmare a unei educatii religioase stricte.
Si culmea, desi toate raportele vorbeau de o crestere alarmanta a cazurilor violenta domestica cunoscute de autoritati, biserica, prin reprezentanti de „seama” cum ar fi Pr. Cleopa, Pr. Galeriu si altii a cultivat mai departe aceea obedienta oarba a femeii in familie.
„Uite ce, le-am zis. Cat ar fi femeia de invatata, trebuie sa fie supusa barbatului. Ca barbatul este cap al femeii si Hristos cap al barbatului. In ordinea asta este ierarhia in familie.” Pr. Cleopa.
In urma unor astfel de invataturi multe femei au ajuns fie la suicid fie la a capata o condamnare pentru omor. Totul bazandu-se pe invataturile unei carti de povesti vechi de mai bbine de 2 milenii, Biblia, care spune ca femeia e facuta din coasta barbatului, drept pentru care e inferioara.
Am mai scris intr-un articol mai vechi o poveste despre una din multele femei condamnate pentru omor, din sistemul justiei romane, dupa ce au suportat ani de teroare. Cuvintele ei, citate dintr-un interviu: “A venit si mi-a pus mana brusc pe umar. De frica m-am intors si am lovit. Eram in bucatarie.”. E vorba de Anastasia, catolica practicanta, care azi e probabil libera, undeva in tara, dupa ce a trebuit sa execute ani de inchisoare la Penitenciarul Targsor pentru ca si-a omorat sotul ce o teroriza de 15 ani.
Si multe dintre cele ce inca nu au ajuns sa injunghie de frica sau in legitima aparare nu pleaca totusi. Pentru ca de acasa au fost educate in spiritul si litera legii crestine. Iar aceasta spune clar: Matei (19, 6): „Ceea ce Domnul a unit, omul să nu despartă”. Si tot acei mari duhovnici, pe care multi creduli ii iau de mari invatati, sfatuiesc femeile sa isi duca crucea lor si sa suporte. Si il voi da exemplu aici tot pe acelasi Pr. Cleopa: „În ce condiţii este admis din punct de vedere canonic divorţul între doi soţi? Răspunde Părintele Cleopa, – căsătoria este indisolubilă. Dar sunt câteva excepţii: în caz de adulter sau preacurvie persistentă, apostazia unui soţ, intrarea unui soţ în monahism, decesul unui soţ.”
Nici unul din asa zisii mari duhovnici ai natiunii asteia parlite nu se gandeste la consecintele din viitor. In mai toate cazurile din acele familii ies 3-4 copii. Copii care, in urma atacurilor si abuzurilor, au ramas cu traume ce nu se vor estompa o viata intreaga. Ba mai mult, ei vor urma exemplul oferit de parinti. Fetele vor suporta orice pentru ca asa spune popa, pana cand vor sfarsi la puscarie sau in mormant. Baietii vor deveni niste imbecili crestinotarzi, buni numai sa isi invineteasca copii si nevestele, pentru ca asa a facut tata cu mama si asa tre sa fie, ca asa e traditia. Si avem acum o familie. Generatia urmatoare trei, cealalta generatie noua familii.
Si uite asa incet incet ajungem, in urma invataturilor oferite de diversi indivizi ce isi aroga titlul de preot si care nu au mai multa minte decat a copilei mele de 5 ani, o natiune de tampiti si intoxicati, buni sane luam nevestele la ucis cu cablul de la telefon pentru ca a pierdut echipa favorita meciul, pentru ca s-a incalzit berea cat am fost la baie, etc.
Sincer … m-am tot saturat sa vad cum toata lumea ii pupa intre bucile moarte pe niste senili cu rang de duhovnici. Si as vrea sa reactionez cumva. Dar traiesc intr-o tara de crestinotarzi. Si risc sa mi se urce lumea in cap, ad literam, daca spun ceva pe strada de vreounul dintre ei. De aia am decis sa divortez. Sa nu imi supun copilul la abuzurile de care vb. Aveti grija, in special femeile: cand folositi copii, ca scuza pentru a ramane langa cate un dobitoc cu doua picioare si creier de berbec, ganditi-va daca copiilor le e mai bine cu adevarat cu el sau fara el in preajma. Ca e o scuza penibila si uneori cu niste consecinte dezastruoase.
